DISCUTIICULTURA-RELIGIE-ATEISM.BLOGSPOT.COM

  Cum era chirurgia și medicina în Egiptul Antic? De  Carl Seaver Chirurgia este o practică antică care datează din Egiptul antic. Cu toate acestea, primele intervenții chirurgicale au fost efectuate cu instrumente și tehnici brute pe care medicii au trebuit să le perfecționeze în timp. Să ne uităm la practicile chirurgicale din Egiptul antic, inclusiv instrumentele folosite și procedurile efectuate. Vom explora, de asemenea, ce cunoștințe au dobândit și ce a influențat practicile lor medicale. Medicina egipteană antică Egiptul Antic Egiptul antic a durat de la aproximativ 3300 î.Hr. până la 525 î.Hr. A fost una dintre cele mai avansate civilizații timpurii, cu artă, arhitectură și progrese medicale remarcabile.În general, societatea era bine structurată și includea o ierarhie a guvernului organizat, a forțelor de ordine și a unei comunități agricole.Egiptenii au fost, de asemenea, una dintre primele culturi care au dezvoltat și utilizat chirurgia. Primele dovezi ale intervenției chiru

  Cele mai importante invenții ale Egiptului Antic De  Shayla Cherry Este posibil ca Egiptului antic să-i fi lipsit multe lucruri pe care astăzi le considerăm de la sine înțelese, cum ar fi roțile și monedele. Dar acea civilizație a dat naștere la nenumărate invenții și inovații care au modelat lumea antică. Acest articol va trece cronologic prin cele mai importante invenții ale Egiptului Antic. Egiptul preistoric Zona din jurul Nilului a fost locuită pentru toată istoria omenirii și apoi pentru unii. Hominizii capabili să facă unelte de piatră trăiesc acolo de peste un milion de ani. Unele dintre cele  mai vechi structuri  descoperite vreodată au fost construite în Egipt în jurul anului 100.000 î.Hr. Oamenii timpurii au folosit plăci plate de piatră pentru a crea inele care susțineau structuri realizate din piei de animale sau materiale vegetale. Aceste case semi-permanente ar putea fi dezasamblate și mutate de vânători-culegători. Seceri, pietre de șlefuit și jocuri Oamenii care trăi

  Pe data de 6 februarie 1917, colonelul Alexandru D. Sturdza, împreuna cu aghiotantul sau, locotenentul Constantin Wachmann, dezertau din armata româna, trecând în tabara germanilor. Aducem în atentia cititorilor revistei Historia acest episod trist din desfasurarea Primului Razboi Mondial, insistând pe marturiile unui martor ocular al evenimentului, baronul Valeriu Kapri, fost maior în Cavaleria Armatei Austro-Ungare. Fapta colonelului Sturdza a provocat consternare atât în cadrul armatei, cât si în lumea politica româneasca. Lucru normal, daca avem în vedere biografia celui în cauza. Colonelul A.D. Sturdza era fiul lui Dimitrie Sturdza, fost lider al Partidului National Liberal, de mai multe ori prim-ministru al României, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai regelui Carol I. De asemenea, era ginerele cunoscutului om politic conservator P.P. Carp. Facuse studiile militare în Germania, si înca de atunci daduse dovada germanofilismului sau. Aflat în calitate de atasat militar