* EXPANSIUNEA UNIVERSULUI A PROVOCAT EXODUL OMENIRII?

 

E greu să găseşti pentru geneza omului o altă explicaţie decât evoluţia, pornind de la o ramură a regnului animal.In mod subiectiv, am fi tentaţi să ne revoltăm împotriva ipotezei care spune că ne tragem din maimuţă, ipoteză pe care, pe bună dreptate sau nu, n-o considerăm deloc măgulitoare, iar o geneză miraculoasă ne-ar fi mult mai pe plac! Să fi fost omul creat în mod spontan, printr-un privilegiu? Suntem oare fiii lui Dumnezeu, creaturile Lui? Da, sigur, dacă îl identificăm pe Dumnezeu cu Inteligenţa universală; nu, fără îndoială, dacă facem din Dumnezeu un creator care ne modelează din argilă şi o scoate pe prima femeie din coasta primului bărbat adormit!

Pământul pe o orbită privilegiată???

In cadrul evoluţiei universale, nu pare să fi existat privilegii pentru niciun regn, pentru nicio verigă. Niciun privilegiu pentru Himalaya, care ar fi putut fi un eden de căldură fără zăpezi veşnice; niciun privilegiu pentru Oceanul Pacific, ale cărui ape ar fi putut să nu fie sărate; niciun privilegiu pentru ca o furnică să fie de mărimea unui elefant şi un elefant de mărimea unei furnici; niciun privilegiu pentru niciunul dintre miliardele de sori care se mistuie în imensitatea spaţiului...

Totuşi, în privinţa omului, lucrurile ar putea să stea cu totul altfel! Desigur, avem o tendinţă supărătoare de a ne crede centrul Universului, după cum spune Biblia, dar nava noastră spaţială Pământul - nu este ea mai bine echipată, înzestrată şi înarmată să înfrunte navigaţia cosmică decât celelalte nave planetare? Nu suntem prea bine informaţi în această privinţă, dar Marte e foarte arid, Venus foarte ceţoasă, Luna foarte calcinată şi, incontestabil, Pământul oferă posibilităţi mult mai bune de viaţă, în sensul uman, poate datorită poziţiei sale orbitale excepţionale faţă de Soare. Or, s-ar părea, conform legilor expansiunii universale, că planetele se îndepărtează zilnic câte puţin faţă de centrul sistemului nostru solar, adică îşi lărgesc permanent mersul în spirală. Acest lucru implică faptul că ele au plecat iniţial din acest centru în perioade diferite (teoriile lui Louis Jacot) şi că urmează (Mercur şi Venus) sau au urmat (Marte, asteroizii, Jupiter etc.) orbita terestră actuală. Pare, aşadar, să existe un timp şi un punct în care sunt fie prea tinere, fie prea bătrâne, situaţia ideală fiind cea ocupată de Pământ.

Exodul de la o planetă la alta???

Dar planetele vechi au avut acest timp, această vârstă, au ocupat acest punct, beneficiind probabil de privilegiile pe care le conferă, cu aceleaşi posibilităţi de floră, de faună şi de dezvoltare umană. Asta ne face să formulăm o ipoteză fascinantă. Când locuitorii planetei care ne precede în vârstă (şi nu e vorba în mod obligatoriu de Marte, căci au avut loc mari bulversări cosmice) au ajuns în condiţii de viaţă defavorabile, ba chiar insuportabile, au pregătit un fel de exod spre Pământ, unde, deja, toate regnurile îşi începuseră evoluţia. Primele grupuri de comando ale planetei în pericol au fost nevoite, precum Noe în arca sa, să facă recunoaşteri şi să aducă seminţe vegetale şi specimene ale unei faune selecţionate.

In fond, primii astronauţi în derularea istoriei au primit misiunea să pregătească aclimatizarea diferitelor specii înainte de venirea coloniştilor care, din raţiuni majore, poate că n-au putut să facă această călătorie. Alţi planetari, mai înainte, acţionaseră la fel, stabilind astfel un releu cosmic de la planetă la planetă, mereu în acelaşi sens şi spre aceeaşi orbită privilegiată: cea pe care o ocupăm noi în prezent. Originea omului ar fi, aşadar, extrem de îndepărtată în timp, dar locul lui de naştere s-ar situa mereu la cca 150 de milioane de kilometri de Soare. Această ipoteză nu se opune totuşi apariţiei naturale a unei omeniri terestre autohtone, căreia i s-ar fi adăugat o omenire extraterestră. Ba chiar pare să se apropie în mod ciudat de teoria celor şapte cicluri a doctrinelor spiritualiste, sferele concentrice imaginate de cei din vechime şi învăţătura secretă a rozicrucienilor, ultimii deţinători ai cunoştinţelor „începutului, mijlocului şi sfârşitului”!

Omenirea terestră, indiferent de vechime şi origine, probabil că a dispărut de câteva ori în cursul unor mari cataclisme; niciun vestigiu material n-a supravieţuit, dar amintirea civilizaţiilor „prim-istorice” ale ultimelor milenii a rămas în tradiţii. în ciuda apelurilor, a semnalelor, a rachetelor trimise de noi, celelalte planete n-au reacţionat încă. Totuşi, în câmpul imens al galaxiei noastre, e posibil ca una dintre ele, şi mai privilegiată decât a noastră, să se fi bucurat de apariţia unei omeniri superioare şi să constituie, într-un fel, adevăratul eden cosmic, paradisul ne-terestru de unde Adam nu a fost alungat!Este o teorie indrazneata....dar se pare ca plauzibila,datorita faptului ca universul se extinde...Daca aceasta teorie este veridica,atunci arunca in aer toata povestea cu existenta omului primitiv....si mi se pare corect....de ce?Simplu....Istoria ne-a demonstrat ca omul antic detinea o tehnologie mult mai avansata decat credeam....asta duce la ideea ca au fost mai multe civilizatii existente...nu numai aici pe pamant....asa cum am aratat...ar fi vorba de un intreg exod de civilizatie de pe planeta **moarta** pe planeta vie.....in cazul nostru Pamantul....dupa ce va trece si ciclul vietii pe Pamant....e posibil ca viata sa se comtinuie pe urmatoarea planeta care,se apropie de pozitia cheie a vietii....adica la 150 milioane de km de soare....in acest punct existand conditii propice de a exista viata....si mai este posibil ca Mercur,Venus sa fi fost ele primele noastre planete,dupa care a urmat din nou exodul pe pamant si....dupa un timp,din cauza expansiunii universului,sa aibe loc exodul in ordine....Marte,Jupiter,Saturn,Uranus,Neptun si Pluto...Dupa mine,este cea mai plauzibila varianta.......repet...doar in cazul in care exista cu certitudine expansiunea universului....