FacebookTwitterLinkedInWhatsApp
INVENTAREA TIPARULUI SI MODIFICAREA N T
În secolul al al-XVI lea, tiparul a fost inventat şi un nou tip de modificări şi-a făcut apariţia. În cartea sa, Evangheliile, originile şi dezvoltarea lor, Frederick Grant şi George Caird în interpretarea sa au menţionat că în anul 1516 Erasmus a realizat primul tipar.
În timpul domniei lui James I al Angliei şi Scoţiei, o conferinţă religioasă a avut loc în anul 1604, având ca rezultat formarea unui comitet al traducerilor format din protestanţi. Acest comitet a fost responsabil cu producerea traducerii oficiale a Bibliei în limba engleză şi regele James I şi-a pus ştampila, iar prima ediţie a apărut, în acest mod, în anul 1611 e.n. Această versiune, cea mai cunoscută din întreaga istorie a creştinătăţii, ce a fost tradusă în nenumărate limbi, a fost criticată în mod constant încă de pe timpul domniei regelui James. O petiţie prezentată regelui spunea:
„Textele care sunt incluse în cartea noastră de rugăciune sunt mai mult sau mai puţin diferite de versiunea ebraică; cel mai probabil, două sute de subiecte au fost schimbate.”
Breton le-a spus preoţilor:
„Traducerea voastră englezească faimoasă a modificat cuvintele Vechiului Testament în opt sute patruzeci şi opt de puncte şi a făcut ca oamenii să respingă Noul Testament şi să meargă în Iad.”
În anul 1881, versiunea regelui James a fost revizuită, fiind numită Versiunea standard revizuită. Apoi, treizeci şi doi de teologi asistaţi de un consiliu consultativ reprezentat de cincizeci de secte religioase, a revizuit apoi în anul 1951, numind-o Versiunea standard revizuită (RSV). A fost revizuită din nou în anul 1971 şi a primit acelaşi nume (RSV). În introducerea acestei ediţii, putem citi:
„Textele versiunii regelui James au nenumărate erori... aceste erori sunt multe şi serioase, care necesită revizuirea.”
Versiunea standard revizuită a şters pasajul celebru al lui Ioan cu privire la Trinitate (vezi 1 Ioan, 5:7) şi sfârşitul Evangheliei după Marcu (16:9-20).Dezvoltarea textului Noului Testament a fost posibilă, conform catolicilor, după cum chiar aceştia au menţionat acest lucru în prefaţa Noului Testament, în care spun:
„Astăzi, putem spune că textul Noului Testament este fixat într-o manieră bună şi nu mai este nevoie ca acesta să fie revizuit, cu excepţia cazului în care vom găsi noi documente.”
Catolicii au realizat versiunea latină a Bibliei după propriile dorinţe şi au numit-o „Duay”. Aceasta a fost tipărită pentru prima dată în anul 1582 şi apoi a fost retipărită în anul 1609. Această versiune este diferită de versiunea contemporană a regelui James în mai multe puncte. Cele mai importante lucruri adăugate au fost cele şapte cărţi ale Torei (Apocrife), care nu există în versiunea protestantă a traducerii Bibliei regelui James.
Exemple de modificări ale acestei versiuni
Cei care au modificat Evangheliile au încercat să utilizeze diferite căi: au adăugat în mod deliberat anumite lucruri la textul tipărit, punându-le între paranteze pentru a indica absenţa acestora din manuscrisele mai vechi şi au spus că acestea sunt adăugiri explicative. Cu toate acestea, în alte versiuni, parantezele dispar şi ceea ce se afla între paranteze devine parte din textul sacru. În alte versiuni, ei au şters textul din paranteze şi parantezele în sine. Care dintre aceste texte reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu?! Cine are dreptul de a adăuga sau de a şterge părţi din Biblia cea Sfântă?! Oare acest fapt nu creşte pedeapsa pentru cel care adaugă anumite lucruri în Carte sau care şterge nume din Cartea vieţii şi cetatea cea sfântă atunci când şterge o anumită Carte a Bibliei? (vezi Apocalipsa, 22:18-19).
Un exemplu de alterare a acestor versiuni a fost menţionată în prima Epistolă a lui Ioan, care spune:
„Trei sunt cei care care înregistrează mărturiile în Paradis: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi toate acestea trei sunt unul singur. De asemenea, trei sunt cei care primesc mărturia pe Pământ: Duhul, apa şi sângele şi acestea trei sunt adunate într-unul singur.”
Primul pasaj nu se află în primul manuscris şi nici nu a fost menţionat în cadrul Consiliului de la Niceea. Acesta se regăseşte în toate traducerile Noului Testament care au fost tipărite după secolul al şaisprezecelea e.n. Este binecunoscut faptul că adăugirile din acest text sunt necesare pentru a asigura credinţa în doctrina Trinităţii, căreia îi lipseau aceste evidenţe puternice.
Teologii creştini, printre care Crespak, Schulz, Horne, colectorii interpretării lui Henry, Eckstein şi reverendul Fender, au recunoscut că acest text este o adăugire şi că Martin Luther a omis acest fapt din traducerea sa. Isaac Newton a scris o scrisoare de cincizeci de pagini prin care a dovedit modificările survenite asupra acestui verset, care a rămas în toate ediţiile şi traducerile realizate în nenumărate limbi până la mijlocul acestui secol.
În anul 1952, comitetul de revizuire a Sfintei Biblii a realizat noua versiune standard revizuită a acesteia; iar acest text este unul dintre textele şterse din unele traduceri ale Bibliei. În unele versiuni, ei au pus anumite paranteze pentru a arăta că nu există niciun manuscris vechi. Cu toate acestea, aceste paragrafe au devenit parte din text, apărând fără acele paranteze, în multe versiuni din întreaga lume. Alte versiuni au şters acest text considerându-l, în ciuda importanţei sale teologice, a fi doar o adăugire în textul biblic.
Învăţaţii au justificat aceste ştergeri din textul biblic spunând: „Aceste modificări se regăsesc în câteva dintre vechile manuscrise latine.”, aceasta însemnând că au fost adăugate de către cei care au tradus cartea din greacă în latină. Trebuie menţionat că traducerea latină St. Jerome (Vulgata) nu conţine acest pasaj. Ei au şters, de asemenea, şi singurele două pasaje care vorbeau despre ascensiunea lui Isus în Ceruri aşa cum apăreau la Marcu (16:19) şi Luca (24:51). Ei au şters aceste pasaje din RSV în anul 1952, dar au rămas în celelalte traduceri.
Evanghelia după Marcu (16:9-20) şi Luca (24:51) au fost revizuite în următoarea ediţie, care a purtat acelaşi nume (RSV). Cu toate acestea, cea mai cunoscută traducere în limba arabă a adăugat concluzia asupra Evangheliei lui Marcu în paranteze şi a indicat pe marginea acesteia că „Acestea nu apar în vechile manuscrise.”
De asemenea, există modificări ale Evangheliei lui Marcu care au apărut în câteva copii ale acesteia. Astfel, găsim:
„Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” [Marcu, 6:11]
În noua versiune a Noului Testament nu poate fi găsit cel de al doilea pasaj, care începe cu „Adevărat vă spun”. În alte copii, apare o notă între paranteze cu o explicaţie asemeni următoarei: „Unele copii greceşti continuă cele spuse: «Adevărat vă spun că în Ziua Judecăţii va fi mai uşor pentru cetăţile Sodoma şi Gomora decât pentru oamenii acestei cetăţi.»” Mai mult decât atât, în alte versiuni, aceste paranteze au fost şterse şi ceea ce se găsea între paranteze au fost adăugate textului biblic. Altele au şters de tot parantezele şi conţinutul acestora. Este acest pasaj Cuvântul lui Dumnezeu sau nu? Aceasta este o întrebare pe care o adresăm celor care încă mai cred că Biblia cea Sfântă este protejată de orice fel de modificare şi că dispariţia Cerurilor şi a Pământului este mult mai uşoară decât scrierea unei scrisori.
Acelaşi tip de modificare poată fi observată adesea în mai multe versete biblice, precum următorul: Matei a afirmat: „... Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci...” [Matei, 6:13], în timp ce la Pavel apare: „...să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci al Domnului este Pământul şi tot ce cuprinde el.” [1 Corinteni, 10:28]
În alte capitole ale Bibliei, teologii ezită să includă anumite pasaje, deoarece ei nu s-au pus de acord cu privire la originalitatea acestora; în timp ce în alte versiuni ei adaugă aceste lucruri între paranteze, iar altele le şterg definitiv. Cu toate acestea, ei nu i-au prevenit pe ceilalţi teologi cu privire la aceste pasaje, care, neştiind acest fapt, au adăugat ceea ce era în paranteze ca parte a Cuvântului lui Dumnezeu, despre care afirmă că nu se schimbă!
Matei a spus:
„După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, (pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: «Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.»)” [Matei, 27:35; Noul Testament din versiunea Wycliffe]
În versiunea regelui James, precum şi în alte versiuni au şters ceea ce se afla între paranteze şi au adăugat ceea ce se afla în interiorul acestora ca fiind parte din text:
„După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: «Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.»” [Matei, 27:35; KJV]
Însă, alte traduceri au şters parantezele şi textul:
„După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi.” [Matei, 27:35, Versiunea Standard, Noua Versiune internaţională – Uk şi Noua Versiune internaţională de astăzi]
Matei a spus:
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi Rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.” [Matei, 23:14]
În versiunea regelui James, au adăugat o notă şi au specificat pe marginea acesteia următorul paragraf: „Unele manuscrise nu conţin versetul 14”.
Teologii creştini au modificat sfârşitul Scrisorii către Evrei, iar acest lucru a fost realizat de către un scriitor necunoscut:
„«L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: ~ toate le-ai supus sub picioarele lui.» În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse.” [Evrei, 2:7-8]
Multe ediţii au şters această secvenţă din text: „... l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale...” şi l-au înlocuit cu: „L-au încununat cu slavă şi onoare, supunând toate sub picioarele lui.”.
Acest autor necunoscut al Scrisorii către Evrei a spus:
„Pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: «Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.»” [Evrei, 12:20]
Această frază: „...să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” a fost ştearsă din numeroase ediţii, în timp ce multe dintre traducerile arabe tind să considere aceste cuvinte ca aparţinând lui Dumnezeu, despre care afirmă că vor rămâne neschimbate pentru totdeauna!
Mai mult decât atât, anumiţi teologi adaugă sau şterg cuvinte din textul biblic, fără a utiliza paranteze pentru acest lucru aşa cum a fost menţionat în Cartea Faptelor Apostolilor în versiunea protestantă şi catolică, în ceea ce priveşte povestea lui Filip şi a servitorului reginei din Abisinia. Astfel, găsim scris:
„Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: «Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?» ~ Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate.» Famenul a răspuns: «Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.» ~ A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” [Faptele Apostolilor, 8:36-38; KJV]
Acest verset: „Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate.» Famenul a răspuns: «Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.»” care menţionează cuvintele lor după ce au văzut apa, nu se regăseşte în Noua Versiune internaţională, Noua Versiune internaţională de astăzi şi Noua Versiune internaţională a cititorilor, în care apare sub forma următoare: „... Şi famenul a zis: «Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?» A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” Motivul pentru care aceste cuvinte au fost şterse este acela că ele nu apar în vechile manuscrise.
Un alt exemplu este modificarea întrebării lui Isus adresată orbului ce a fost vindecat: „Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: «Crezi tu în Fiul Omului?»” [Ioan, 9:35] Teologii au modificat aceste cuvinte în multe ediţii, spunând: „Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: «Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?»”
Şi în Cartea lui Luca, găsim că Isus le-a spus evreilor: „Pe urmă le-a zis: «Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?»” [Luca, 14:5], iar mulţi traducători au schimbat cuvântul „bou” cu acela de „fiu”.
Toate aceste lucruri ar putea crea confuzia cititorilor şi aduce o întrebare pe buzele acestora: care dintre toate aceste pasaje reprezintă, cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu?
Comentarii
Trimiteți un comentariu