* ISUS-ATOATECUNOSCATOR SI ATOTPUTERNIC?

 

Evangheliile ne arată că Isus nu era atotputernic, având câteva limite. Marcu ne spune în Evanghelia sa că Isus era incapabil să facă munci grele în oraşul său natal:

„N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor.” (Marcu, 6:5-6)

Marcu ne spune, de asemenea, că atunci când Isus a încercat să vindece un om orb, prima dată a dat greş şi a trebuit să încerce şi a doua oară:

„Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el. Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: «Vezi ceva?» El s-a uitat, şi a zis: «Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.» Isus i-a pus din nou mânile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit. Atunci Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis: «Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.»” (Marcu, 8:22-26)

Deci, chiar dacă avem o imensă dragoste şi un deosebit respect faţă de Isus, trebuie să înţelegem că nu este Dumnezeu Cel Atotputernic.

Evanghelia lui Marcu ne arată, de asemenea, că Isus avea limite şi în domeniul cunoaşterii. În Marcu, 13:32, Isus afirma că nu ştie când va fi Ziua Judecăţii de Apoi şi că acest lucru îl poate şti doar Tatăl:

„Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Deci Isus nu ar putea fi Dumnezeu Cel Atoatecunoscător. Unii ar putea spune că Isus, de fapt, ştia când va fi Ziua Judecăţii, dar a preferat să nu spună. Însă, această afirmaţie ar complica lucrurile. Isus ar fi putut să spună direct că nu vrea să divulge această informaţie, dar a spus că nu ştie. Trebuie să îl credem pe Isus, deoarece era un om cinstit.

Evanghelia după Luca afirmă, de asemenea, că Isus avea cunoştinţe limitate. Luca afirma că Isus creştea în înţelepciune:

„Şi Isus creştea în înţelepciune…” (Luca, 2:52)

În Evrei, de asemenea, citim că Isus a învăţat să se supună:

„…a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.” (Evrei, 5:8)

Însă, înţelepciunea lui Dumnezeu este perfectă, nelimitată şi nu învaţă lucruri noi. El ştie tot, întotdeauna. Dacă Isus învăţa lucruri noi, aceasta înseamnă că nu ştia tot, avea cunoştinţe limitate şi, deci, nu era Dumnezeu. A putut să devină Dumnezeu mai târziu? Nu! Deoarece exista un singur Dumnezeu şi acesta este Dumnezeul de totdeauna, pentru totdeauna:

„Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut Pământul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!” (Psalmi, 90:2)

Unii ar putea spune că Isus era Dumnezeu, care a luat forma unui rob şi aşa a devenit limitat. Ei bine, asta ar însemna că Dumnezeu s-a schimbat. Dar Dumnezeu nu se schimbă niciodată:

„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb…” (Maleahi, 3:6)

Isus nu a fost niciodată Dumnezeu şi nici un va fi vreodată. În Biblie, Yahweh este singurul Dumnezeu recunoscut. Yahweh afirma:

„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor” (Isaia, 43:10-11)

Unii pot spune că Isus avea două lături, una umană şi una divină. Vor spune că limitările pe care le-am scos în evidenţă fac parte din latura umană a lui Isus, dar latura divină era nelimitată în înţelepciune şi putere. Dar în Biblie nu ni se spune în niciun moment că Isus ar fi avut două laturi. Aceasta este o soluţie disperată a celor care nu vor să înţeleagă ceea ce spune Biblia, aşa cum am arătat până acum, cum că Isus nu era Dumnezeu.

Soluţia acestei firi duble nu face altceva decât să complice lucrurile. Să luăm drept exemplu episodul smochinului din Evanghelia după Marcu. Acesta spune:

„A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.” (Marcu, 11:12-13)

Apoi, Isus a aruncat un blestem asupra smochinului, astfel încât acesta să putrezească şi nimeni să nu mai mănânce din el:

„Atunci a luat cuvântul, şi a zis smochinului: «În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!» Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.” (Marcu, 11:14)

Din acest pasaj ne dăm seama că Isus avea destulă putere pentru a blestema un copac şi pentru a îl face să putrezească din rădăcini. De asemenea, ne dăm sema ca Isus ignora două lucruri. În primul rând, nu ştia că smochinul nu avea fructe până când nu s-a apropiat de el. În al doilea rând, nu ştia că nu era anotimpul propice pentru smochine.

Susţinătorii acestei teorii a firii duble trebuie să admită că puterea de a blestema a lui Isus este în latura sa divină. Deci, ar trebui să admită că latura divină a acţionat de pe urma ignoranţei laturii umane. Dar Dumnezeu nu poate acţiona în acest fel. În mod sigur că Dumnezeu ar fi ştiut că nu era anotimpul smochinelor şi când va veni acest anotimp smochinul va dă fructe pentru creaturile Sale. De ce ar distruge Dumnezeu un copac bun, pe care El l-a creat? Unii ar spune că acel copac era uscat, aşa că merita să fie distrus. Dar, dacă Marcu avea dreptate, acel copac nu avea fructe deoarece

„...nu era încă vremea smochinelor.” (Marcu, 11:13)

Evidenţele din Biblie ne arată ca Isus nu era Dumnezeu Cel Atoatecunoscător şi Atotputernic.