Distribuie!
FacebookTwitterLinkedInWhatsApp
ACESTA E ISUS??
Ultima modalitate prin care ne dorim să dovedim că Noul Testament nu este Cuvântul lui Dumnezeu este aceea prin care evidenţiem acele caracteristici pe care Noul Testament i le atribuie lui Isus. Acestea nu pot fi atribuite oamenilor nobili şi înţelepţi. Cum ar putea acestea să îi fie atribuite lui Isus , pe care Dumnezeu Cel Atotputernic l-a trimis ca un exemplu demn de urmat pentru întreaga umanitate?
Noul Testament are nenumărate pasaje prin care Isus este insultat, iar slăvirea lui din alte pasaje nu va ajuta la clarificarea acestor lucruri. Printre aceste pasaje, se află următoarele:
Marcu a pretins că lui Isus nu îi păsa să îi înveţe religia pe oamenii care erau slabi în credinţă, ci doar pe apostolii săi. El a spus:
„Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. ~ «Vouă», le-a zis El, «v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde ~ pentru ca, măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.» ~ El le-a mai zis: «Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?» ~ [...] Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă. ~ Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” [Marcu, 4:10-34]
Conform lui Marcu, Isus obişnuia să îşi explice învăţăturile doar apostolilor săi, iar celorlalţi le vorbea doar în parabole „... pentru ca, măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă...” şi a făcut aceasta pentru a îi induce în eroare: „...ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele...”.
Evangheliile menţionează sfatul lui Isus cu privire la părinţi. Mai mult decât atât, evangheliştii au menţionat că el şi-a insultat mama în timp ce se afla la nunta din Cana, când i-a spus: „...Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” [Ioan, 2:4]; acestea au fost aceleaşi cuvinte pe care el le-a folosit şi în legătură cu o femeie păcătoasă, pe care a pedepsit-o prin lapidare: „...Isus i-a zis: «Femeie!»” [Ioan, 8:10]
Atunci când unul dintre apostolii săi a venit la Isus şi i-a spus că mama şi fraţii săi doresc să vorbească cu el, Isus nu s-a ridicat pentru a îi întâlni sau pentru a le ura bun-venit. În schimb, conform lui Matei, el a spus:
„«Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?» ~ Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: «Iată mama Mea şi fraţii Mei! ~ Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în Ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.»” [Matei, 12:48-50]
Cum este posibil ca Isus să îşi ignore mama într-un asemenea mod: nu este ea Virgina cea pură, căreia îngerul i s-au arătat?
Foarte interesant este ca in Coran(pentru cei ce au citit Coranul) Isus nu a fost ceea ce Evangheliile au pretins, el a fost blând şi bun cu mama sa:
„Şi bunăcuviinţă faţă de mama mea! Şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos!” [Coran, Surat Maryam, 19:32]
În alt verset. Evangheliile îl acuză pe Isus că ar fi băut vin. Matei susţine că Isus le-a spus evreilor:
„A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!...»” [Matei, 11:19]
Aceasta este ceea ce Evangheliile au menţionat despre Isus şi despre mama sa. Ioan îi atribuie Mariei, mama lui Isus, oferirea de vin oaspeţilor de la nuntă. În mod contrar, Coranul-atentie- menţionează că ea a fost cea mai curată şi pură femeie dintre toate femeile:
„... O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!” [Coran, Surat ’Al-’Imran, 3:42]
Pavel a completat aceste fapte atunci când a afirmat că Isus i-a invitat şi pe ceilalţi oameni să bea vin. El a spus:
„Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.” [1 Timotei, 5:23]
Mai mult decât atât, în Cartea Proverbelor ni se spune că băutul vinului era un remediu utilizat pentru a rezolva problemele de sănătate ale oamenilor săraci; acesta îi făcea să uite de necazurile şi de durerea lor:
„Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât; ~ ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.” [Proverbe, 31:6-7]....va mai mirati de ce suntem betivi?
Cu toate acestea, societăţile creştine nu au folosit doar o cantitate mică de vin, după cum a afirmat Pavel, ci ei au ajuns la peste zece milioane de alcoolici. Este un alt impact pe care îl are Biblia asupra oamenilor.
Luca a menţionat un lucru ciudat cu privire la Isus despre care a afirmat că le-a spus celor care se aflau în jurul său:
„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” [Luca, 14:26]
După aceasta, el a continuat cu aceste condiţii imposibile:
„Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” [Luca, 14:33]
Aceste condiţii impuse de către Isus nu doar că sunt împotriva firii umane, după cum am menţionat anterior, însă sunt şi imposibil de îndeplinit. Mai mult decât atât, a îţi urî propriile rude este lipsit de etică şi este prea puţin probabil ca Isus să le fi cerut oamenilor să îşi urască părinţii şi să îşi iubească duşmanii, aceştia incluzându-l şi pe Satana. Este de asemenea imposibil ca toate acestea să îi fie spusele lui Isus, care a fost un profet al păcii, ce nu putea să spună asemenea lucruri oribile. Citându-l pe Isus, Matei a spus:
„Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. ~ Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. ~ Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” [Matei, 10:34-36]
Aceasta este o insultă deosebit de mare pentru un profet atât de măreţ, şi indică faptul că cei care au scris aceste texte au minţit, iar ei sunt cei despre care creştinii afirmă că ar fi fost cei care au scris Cuvântul lui Dumnezeu.
În mod similar, Luca a spus:
„Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!... ~ Credeţi că am venit să aduc pace pe Pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare. ~ Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei. ~ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.” [Luca, 12:49-53]
Oare aceşti evanghelişti au spus adevărul cu privire la Isus, cum că el ar fi fost un astfel de profet al imoralităţii?!
Conform lui Matei, un bărbat l-a urmat pe Isus, dorindu-şi să aibă onoarea de a îl urma şi apoi el i-a cerut lui Isus să îi dea permisiunea de a îşi înmormânta tatăl înainte, însă Isus i-a spus:
„Vino după Mine... şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.” [Matei, 8:22]
Oare oamenii blânzi şi buni sunt capabili să facă astfel de lucruri? Care sunt impactul şi influenţa acestui verset asupra cititorilor din secolul douăzeci şi unu? Oare acest verset ciudat are vreo legătură cu relaţiile existente în sânul familiilor din societăţile creştine?
Un alt apostol i-a cerut lui Isus permisiunea de a îşi lua la revedere de la familia sa, însă Isus nu i-a permis acest lucru şi l-a avertizat, după cum a afirmat Luca:
„Un altul a zis: «Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.» ~ Isus i-a răspuns: «Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.»” [Luca, 9:61-62]
Astfel, apostolul nu merita să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce fel de religie este aceasta şi ce fel de învăţături sunt aduse; sunt acestea exact Cuvintele lui Dumnezeu şi reprezintă ele exact ceea ce El ne-a cerut să facem?! Nu este nicio îndoială că aceste versete şi altele asemenea lor sunt responsabile pentru dezintegrarea familiei din societăţile vestice.
O altă insultă la adresa lui Isus este ceea ce Matei a afirmat:
„Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: ~ «Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. ~ L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.» ~ «O, neam necredincios şi pornit la rău!» a răspuns Isus. «Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.» ~ Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” [Matei, 17:14-18]
Astfel, nu este niciun motiv şi niciun fel de dorinţă pentru a îi ajuta pe cei aflaţi la nevoie.
Evangheliile continuă să îl jignească pe Isus, atunci când se menţionează povestea femeii canaanite:
„Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: «Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.» ~ El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» ~ Drept răspuns, El a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.» ~ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» ~ Drept răspuns, El i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!» ~ «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.» ~ Atunci Isus i-a zis: «O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.» Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” [Matei, 15:22-28]
Astfel, se poate observa că el nu a avut deloc milă de ea şi nici nu a ajutat-o până când ea nu a recunoscut că este asemeni căţeilor, adică ariană:
„...Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.” [Marcu, 7:29]
Nu există niciun fel de motiv pentru această îngreunare a situaţiei femeii.
Cum şi de ce Isus nu a ajutat-o pe această sărmană femeie şi cum a putut el să spună că ea, asemeni tuturor arienilor, este asemeni câinilor?
În alt verset, conform Evangheliilor, el a spus că arienii sunt asemeni porcilor. Matei a afirmat:
„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor...” [Matei, 7:6]
Este inacceptabil faptul că aceşti scriitori i-au atribuit aceste caracteristici rasiste lui Isus, care, după cum afirmă ei, a fost trimis pentru a mântui întreaga lume.
În cartea sa – „Povestea unei civilizaţii” – Will Duncan a spus:
„Unele persoane ar putea considera că anumite pasaje din Evanghelii, care se opun cu ceea ce ştiau ei despre Isus din alte pagini, ca fiind dure şi amare. De aceea, unii dintre ei par a se afla departe de justiţie, iar alţii includ, pe lângă aceasta, un pic de bârfă amară şi de ură.”
Printre întrebările pe care le stârneşte Noul Testament este acela că îl numeşte pe Isus a fi cel blestemat. A fi blestemat înseamnă a te afla în afara Milei Divine şi este o pedeapsă pentru infractori, păcătoşi şi pentru cei care nu urmează Poruncile lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vezi Deuteronomul (27:15-26). Cu toate acestea, Pavel a găsit de cuviinţă să îl plaseze pe Isus printre păcătoşi şi nelegiuiţi atunci când a spus:
„Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi - fiindcă este scris: «Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.»” [Galateni, 3:13]
El nu a găsit o altă modalitate prin care să realizeze o legătură între cel blestemat care a fost spânzurat conform Legii lui Moise şi afirmaţiile cu privire la răstignirea lui Isus. El l-a numit pe Hristos a fi cel blestemat cu o filosofie, acela că el a fost blestemat dinainte pentru toţi nelegiuiţii şi păcătoşii.
Ioan a menţionat că Isus a minţit, fapt despre care se ştie că este departe de a fi adevărat. El a menţionat că apostolii i-au cerut lui Isus să meargă la Ierusalim în timpul unei festivităţi, pentru a le arăta oamenilor miracolele sale. Apoi, Isus conform lui Ioan, a spus:
„«Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.» ~ După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.” [Ioan, 7:8-9]
El le-a spus că nu va merge, însă a mers apoi în secret, astfel încât aceştia să nu îi descopere minciuna.
Dacă Evangheliile îi atribuie minciuni celui care este considerat a fi reîncarnarea lui Dumnezeu, ce putem să aşteptăm de la oameni?
Acestea sunt doar nişte minciuni evidente pe care creştinii nu ar trebui să i le atribuie lui Isus. Nu este aşadar nicio surpriză dacă toţi creştinii vor deveni mincinoşi după ce vor citi şi vor crede în aceste minciuni.
Cineva ar putea fi surprins de nuditatea societăţilor vestice, însă, aceasta nu stârneşte nicio mirare celui care citeşte povestea lui Isus din Evanghelia după Ioan. Acesta a spus:
„S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. ~ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins... ~ După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: «Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?»” [Ioan, 13:4-12]
Cei care îi atribuie nuditatea lui Isus nu se vor simţi ruşinaţi atribuind acelaşi lucru şi apostolilor săi. Conform lui Ioan, apostolii au mers să înoate, iar Simon era dezbrăcat total, iar Isus nu l-a putut recunoaşte. Apoi:
„... ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: «Este Domnul!» Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.” [Ioan, 21:7]
Mai mult decât atât, Evangheliile îl citează pe Isus care îi blesteamă pe evrei, fapt bine-meritat de aceştia după opinia sa. Însă, toate aceste lucruri nu ar trebui să provină de la un profet, pe care Dumnezeu l-a trimis pentru a îi călăuzi pe oameni şi pentru a îi învăţa bunătatea şi moralitatea; acestea nu ar trebui să vină de la cineva care spune:
„Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.” [Matei, 5:44]
Cum ar putea să fie posibil aşa ceva după ce el a afirmat:
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici!... ~ Vai de voi, povăţuitori orbi... ~ Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa Gheenei?” [Matei, 23:14-33]
Este normal pentru cel care cere ca până şi duşmanii să fie binecuvântaţi să spună: „Nebunilor...” [Luca, 11:40] şi să considere că unii oameni sunt asemeni câinilor şi porcilor?
„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor...” [Matei, 7:6]
Potrivit Evangheliilor, Isus i-a jignit şi pe apostolii săi. La doi dintre aceştia, care nu l-au recunoscut, le-a spus:
„... O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!” [Luca, 24:25] şi lui Petru i-a spus: „...Înapoia Mea, Satano!...” [Matei, 16:23]
Potrivit lui Matei, Isus i-a ameninţat chiar şi pe cei care făceau mult mai puţin de atât. Matei a spus:
„...oricine-i va zice (fratelui său): «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa Focului Gheenei.” [Matei, 5:22]
Pavel i-a blestemat şi le-a spus oamenilor ceva similar cu aceasta:
„Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi...” [Filipeni, 3:2]
Apoi, el a menţionat că beţivii, defăimătorii şi certăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu:
„...nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” [1 Corinteni, 6:10]
S-a inclus oare pe el şi pe Isus (Pacea fie asupra lui!) în această categorie sau ei amândoi erau o excepţie, ori era o adevărată decepţie să oferi astfel de atribute lipsite de sens unuia dintre cei mai măreţi mesageri? Şi ei încă pretind în că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu!
Evangheliile au continuat să îl jignească pe Isus, care nu are nicio genealogie, tocmai prin menţionarea acesteia. În mod surprinzător, ei au făcut din genealogia lui Iosif dulgherul genealogia lui Isus, care nu are tată. Nu există nicio legătură de rudenie între Isus şi Iosif dulgherul. Poate aceasta ar fi căpătat un sens dacă pentru Isus se urma genealogia Mariei.
Evangheliştii au menţionat în mai multe locuri că Iosif dulgherul a fost tatăl lui Isus. Spre exemplu, Luca a spus:
„Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. ~ Au crezut că este cu tovarăşii lor... ~ « Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.»” [Luca, 2:43-48][81]
Legându-l pe Isus de Iosif, chiar dacă acest lucru nu este adevărat, se confirmă ceea ce au afirmat în Talmudul lor legat de Fecioara Maria şi de fiul său.
Atunci când citim genealogia lui Isus aşa cum apare la Matei, vom observa că acesta a vorbit despre patru bunici: Tamar, soţia lui Urie hititul, Rahav şi Rut. Cineva ar putea să îşi pună întrebarea: care este secretul menţionării tuturor acestor bunici? Au fost ele femei extraordinare? Sunt anumite învăţături ce pot fi învăţate cu privire la arătarea respectului faţă de Isus prin legăturile sale cu aceste femei? Ei bine, Vechiul Testament a menţionat câte un păcat pentru fiecare dintre acestea. Tamar a fost mama unui copil din flori, Fareş, pe care l-a conceput cu tatăl soţilor ei, care s-au căsătorit cu ea unul după altul (vezi povestea ei în Geneza, 38:2-30). Bat-şeba, soţia lui Urie hititul, este una dintre femeile despre care Tora spune în mod calomniator că ar fi fost una dintre ţiitoarele lui David. Ea era soţia lui Urie, comandatul armatei lui David, iar Bat-şeba a făcut un copil cu acesta. Apoi, David l-a ucis pe soţul acesteia şi s-a căsătorit cu ea. Printre copiii lor a fost şi Solomon, unul dintre bunicii lui Isus (vezi povestea ei în 2 Samuel 11:1-4). Rahav a fost soţia lui Solomon şi mama lui Boaz şi amândoi, conform lui Matei, se află printre strămoşii lui Isus. Ea este una dintre femeile despre care Iosua a spus: „...au ajuns în casa unei prostituate, care se chema Rahav...” [Iosua, 2:1], iar el a menţionat povestea sa în cartea lui. Rut moabita a fost soţia lui Boaz şi mama lui Obid. Tora spune: „Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie.” [Deuteronomul, 23:3] Din fericire, Isus nu a fost inclus în această nenorocire; el a fost cea de a treizeci şi doua generaţie după Rut. Cu toate acestea, bunica sa moabită a fost mai bună decât celelalte trei, deoarece Biblia nu menţionează că ea ar fi comis adulter, însă ea l-a sedus pe Boaz urmând sfatul soacrei sale, care i-a spus:
„«Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale şi coboară-te la arie... ~ Şi când se va duce să se culce, însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune ce să faci»... ~ Rut s-a coborât la arie şi a făcut tot ce poruncise soacra sa.” [Rut, 3:3-6]
Cineva ar putea să se întrebe care este secretul cu aceste patru bunici? Nu pot găsi niciun fel de explicaţie cu excepţia faptului că ei au dorit să distrugă onoarea şi reputaţia profeţilor, începând cu Noe şi terminând cu Isus . În interpretarea sa asupra Evangheliei lui Matei şi dorindu-şi să justifice greşelile lui Matei şi toate aceste grele insulte aduse la adresa lui Isus preotul Tadros Yakoob Malaty a spus:
„Hristos a pus aceste relaţii impure în genealogia sa pentru a se purifica prin ele; el a dorit să spună: «Cel care a venit pentru păcătoşi a fost născut dintre păcătoşi pentru a curăţa toate păcatele lor.»”
Părintele Matta Al-Miskeen consideră că cele patru bunici sunt:
„Patru bijuterii luate din mizeria comunităţii pentru a înfrumuseţa pieptul lui Isus, care a venit ca mântuitor al păcătoşilor; provenit din nume acuzate de adulter, acest colier din perle poate fi observat şi poate bucura inimile care sunt deschise.”
Cred că nu sunt dintre cei cărora le place acest colier al adulterului care înfrumuseţează pieptul luI Hristos şi nu sunt sigur dacă şi cititorii consideră la fel ca mine sau dacă ei sunt dintre cei cu inimile deschise, cărora le place că numele acestor adulterine înfrumuseţează pieptul lui Hristos.
Nu trebuie să vă pară rău că aţi citit toate aceste lucruri despre Isus, acest măreţ mesager, care nu a fost deloc aşa cum au menţionat autorii textelor biblice. Pentru a vă consola, da-ţi-mi voie să îl citez pe Ernest Renan, acest mare istoric, care în cartea sa – Viaţa lui Isus – a spus:
„Dacă am lua în considerare numai acele lucruri din viaţa lui Isus pe care le ştim cu siguranţă, atunci nu am scrie decât câteva paragrafe.”
Sper că sunteţi de acord cu mine atunci când consider că evangheliştii nu au făcut altceva decât să abuzeze de numele lui Isus şi să insulte numele acestuia, iar textele lor nu sunt altceva decât o dovadă în plus că ele nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este departe de folosirea unor astfel de lucruri despre profeţii şi mesagerii Săi cei credincioşi, printre aceştia fiind inclus şi Hristos...
Comentarii
Trimiteți un comentariu