* DIVINITATILE IN EPOCA MODERNA?

 

Odată cu venirea epocii moderne divinităţile au pierdut din putere și importanță. Şubrezirea nu a însemnat dispariția religiei pentru că religia și divinitatea sunt lucruri foarte diferite. Când divinitatea a devenit mai puțin importantă, religiile legilor naturale au fost în cele din urmă eliberate de cultul lor. Nu religiile vechi, ca budismul sau taoismul, ci o serie de noi religii ale legilor naturale, apărute în ultimii 300 ani și care au devenit extrem de importante în lumea modernă. Ultimii 300 de ani sunt adesea descrişi ca o epocă de avans a secularismului, în care religia a avut din ce în ce mai puţină importanță și centralitate. Dacă vorbim despre religii care se concentrează pe închinarea la divinităţi, atunci acest lucru este într-o mare măsură corect. Divinităţile au devenit tot mai puțin importante în ultimele câteva secole. Dacă luăm în considerare religiile legilor naturale, atunci epoca modernă este scena unei fervori religioase intense, eforturi misionare de neegalat și cele mai sângeroase războaie religioase din istorie.

Epoca modernă a asistat la naşterea unui număr de religii ale legilor naturale: liberalism, comunism, capitalism, naționalism, și nazism. Preferăm să le numim ideologii, dar diferenţa este doar una semantică. Dacă o religie este un sistem de norme și valori umane întemeiate pe credința într-o ordine supraumană , atunci comunismul nu este mai puțin o religie decât Islamul. Islamul vede legile ordinii universale ca provenind de la o divinitate care a creat universul, în timp ce comunismul nu crede în nici un fel de zei. Credința în Dumnezeu nu este esențială pentru religie. Budismul în forma sa pură acordă puțină importanță zeilor, dar este clasificat ca o religie. Ca şi budiștii, comuniștii cred într-o ordine supra-umană a legilor naturale imuabile care guvernează lumea și care ar trebui să ghideze acțiunile umane. Întrucât budiștii cred că legea naturii a fost descoperit de Siddhartha Gautama, comuniștii cred că legea naturii a fost descoperită de Karl Marx, Friedrich Engels, și Vladimir Ilici Lenin.

Ca și alte religii, comunismul a avut scripturi sfinte și cărți profetice, cum ar fi Das Kapital a lui Karl Marx, care a prezis că istoria se va încheia în curând cu victoria inevitabilă a proletariatului asupra sistemului capitalist. Comunismul a avut sărbători și festivaluri, cum ar fi 1 mai, aniversarea revoluției bolșevice din Rusia. Comunismul a avut teologi adepţi la dialectica marxistă și fiecare unitate din armata roșie sovietică avea un capelan numit comisar, care monitoriza evlavia și convingerile soldaților și ofițerilor. Comunismul a avut, de asemenea, munți și pereți sfinţi și chiar erezii, cum ar fi troțkismul care a fost considerată o erezie teribilă în Uniunea Sovietică. Comunismul a fost o religie fanatică, misionară. Potrivit ideologiei comuniste, un comunist devotat adevărat nu poate fi în același timp creștin sau budist, și era de așteptat ca el să răspândească cuvântul adevărat, Evanghelia lui Marx și Lenin, chiar cu prețul propriei sale vieţi.

Nu orice credință într-o ordine supra-umană este o religie. De exemplu, teoria relativității crede într-o ordine supra-umană pe care nu oamenii au inventat-o și nu se poate schimba la voință, dar nu este o religie. Nu există norme umane și a valori care să se întemeieze pe ea. Nimeni nu spune că e greșit să omori sau să furi, pentru că încalcă teoria relativității. În schimb, nu orice sistem de norme și valori umane este o religie. Fotbalul nu este o religie, deoarece nimeni nu susține că legile fotbalului reflectă porunci supraomenești. Islamul, Budismul și comunismul sunt religii, deoarece sunt ambele sisteme de norme și valori umane care sunt fondate pe o credință într-o ordine supraomenească.Să notăm diferența dintre suprauman și supranatural. Legea budistă a naturii și legile marxiste ale istoriei sunt supraumane, deoarece nu au fost legiferate de oameni, iar oamenii nu le pot schimba. Ele nu sunt supranaturale, nu sunt în afara naturii. În ciuda acestor explicații unii dintre voi se pot simţi inconfortabil cu întregul raționament. Dacă vă face să vă simțiţi mai bine puteţi considera comunismul o ideologie și nu o religie, nu contează, e doar semantică. Putem împărți credinţele în religii centrate pe credința în deităţi și ideologii care nu au zei și pretind să se bazeze pe legile naturale. Ceea ce este esențial este însă să realizăm că ideologiile moderne funcționează într-o mare măsură ca o religie tradițională. Ele dau legitimitate supra-umană normelor și valorilor umane..

Religiile umaniste

Dintre toate ideologiile și religiile care au apărut în epoca modernă, cele mai importante sunt cele umaniste sau religiile umaniste. Acestea au trecut de la închinarea la deităţi la închinarea la omenirea în sine. Astăzi, ele sunt forma de religie dominantă în lume.

Religiile umaniste venerează umanitatea sau mai corect, pe Homo sapiens. Umanismul este credința că Homo sapiens are un caracter unic și sacru care este fundamental diferit de natura tuturor celorlalte animale, plante și fenomene din Univers.

Umaniștii cred că natura unică a lui Homo sapiens este cel mai important lucru din lume și determină sensul a tot ce se întâmplă în univers. Binele suprem este binele lui Homo sapiens, restul lumii și toate celelalte ființe există numai spre beneficiul acestei specii unice. Toţi umaniştii venerează omenirea, dar nu sunt de acord cu privire la definiţia umanității.

Umanismului s-a rupt în trei secte principale rivale care luptă pentru definiția exactă a omenirii la fel cum sectele creștine luptau pentru definiția exactă a lui Dumnezeu, toate credeau în Dumnezeu, dar pur si simplu nu se puteau pune de acord cu privire la ce este el. Umaniştii cred în umanitate, dar nu sunt pur și simplu de acord cu ce este de fapt omenirea.

1. Umanismul liberal

Astazi, cel mai important sectă umanistă este Umanismul liberal care crede că umanitatea este o calitate a oamenilor, că există o natură sacră a umanităţii care rezidă în fiecare Homo sapiens individual. Prin urmare, valoarea supremă a lumii este libertatea indivizilor. Acesta este motivul pentru care liberalismul este numit aşa deoarece sfințește libertatea indivizilor. Miezul fiecărui individ este ceea ce dă sens lumii și este sursa întregii autorităţi etice și politice. Ori de câte ori întâlnim o dilemă etică sau politică ar trebui să ne uităm în interiorul nostru, și să ascultăm vocea noastră interioară, vocea umanităţii. Poruncile principale ale umanismului liberal sunt menite să protejeze libertatea și sfințenia acestui individ şi vocea interioară împotriva oricăror intruziuni din exterior și împotriva efectelor nocive. Aceste porunci sunt cunoscute ca drepturile omului. Chiar dacă Umanismul Liberal sfințește omul, el nu neagă existența lui Dumnezeu. Se bazează pe credințe tradiționale monoteiste, credința liberală în natura liberă și sacră a fiecărui om în parte este o moștenire directă a credinței creștine tradiționale în sufletul individual liber și etern. Fără credinţa în sufletul etern și într-un dumnezeu creator, explicaţia liberalilor ce este atât de special la sapiens devine penibilă.

2. Umanismul socialist

A doua sectă ca importanţă este umanismul socialist sau socialismul. Socialiștii cred că omenirea este colectivă și nu individualistă. Socialiștii venerează nu vocea interioară a fiecărui individ, ci specia Homo sapiens ca un întreg. Umanismul liberal urmărește cât mai multă libertate posibilă pentru individ, socialismul caută egalitate între toți oamenii. Potrivit socialismului, inegalitatea este cea mai mare erezie împotriva sanctităţii umanităţii, pentru că privilegiile şi inegalitatea oamenilor oamenilor contravine esenței lor universale comună. De exemplu, atunci când bogații dobândesc privilegii, ele sunt luate de la cei săraci, înseamnă că banii valorează mai mult decât esența universală a tuturor oamenilor care este similară pentru toată lumea, bogați și săraci deopotrivă. La fel ca şi Umanismul liberal, Umanismul socialist, dacă ne uităm cu atenție, este construit pe fundaţii monoteiste. Așa cum monoteismul este construit pe fundaţii politeiste, aşa sunt şi noile religii moderne. Nimic nu este însă complet pierdut. Monoteismul este încă acolo şi stă la baza cel puțin a unora dintre noile secte umaniste. Ideea că toți oamenii sunt egali este o moștenire de la convingerea monoteistă că toate sufletele sunt egale în fața lui Dumnezeu.

3. Umanismul evoluţionar

Singura sectă umanistă care a reușit să se rupă de monoteismul tradițional este umanismul evolutiv. Cei mai cunoscuţi reprezentanții ai umanismului evoluţionar au fost naziștii. Noi nu-i considerăm pe naziști ca fiind umanişti, dar ei credeau de fapt în sfințenia umanității. Ce distinge naziștii de alte secte umaniste este că au avut o altă definiție pentru umanitate decât liberalii și socialiștii. Naziștii au fost profund influențaţi de teoria evoluției. Spre deosebire de alţi umaniştii, naziștii credeau că omenirea nu este ceva universal, etern și neschimbător. Ei credeau că umanitatea este o specie de animal care poate evolua sau degenera în conformitate cu teoria evoluției.

Principala ambiție a naziștilor a fost de a proteja omenirea de la dispariție și să încurajeze progresul spre supra-oameni. Ei erau convinşi că rasa ariană este cea mai avansată formă umană care ar trebui să fie hrănită, promovată și protejată. Homo sapiens degenerat, cum erau evreii, homosexualii și bolnavii mintal, trebuiau puşi în carantină și chiar exterminați. Naziștii au explicat că Homo sapiens a apărut atunci când o populație superioară a oamenilor vechi a evoluat și alte populații inferioare, cum ar fi Neanderthal, a dispărut. Aceste populații diferite au fost la început rase diferite, dar s-au dezvoltat independent de-a lungul drumului lor evolutiv, una a dispărut și cealaltă a devenit Homo sapiens. Acest lucru se poate foarte bine întâmpla din nou. Potrivit naziștilor, Homo sapiens era deja împărțit în mai multe rase distincte, fiecare cu calitățile sale unice. Una dintre acestea, rasa ariană, avea cele mai bune calități, raționalism, frumusețe, diligență, integritate și așa mai departe. Rasa ariană avea potenţialul de a transforma oamenii în supraoameni. Alte rase erau neanderthalienii zilelor noastre, posedau calități inferioare.

În ultimele decenii, biologii au dovedit că teoria rasială nazistă este un nonsens. În special, cercetarea genetică efectuată după 1945 a demonstrat că diferențele între rase şi populații umane sunt mult, mult mai mici decât postulau naziștii. Aceste concluzii sunt însă relativ noi. Având în vedere stadiul cunoștințelor științifice din anii 1930, convingerile naziste sunau rezonabil pentru mulți oameni, nu numai din Germania, ci de peste tot în lume. Existența diferitelor rase umane, superioritatea rasei albe asupra tuturor celorlalte rase, precum și necesitatea de a proteja și cultiva rasa superioară era răspândită pe scară largă în toate ţările occidentale. Între anii 1920 și 1930, oamenii de știință ai celor mai prestigioase universități occidentale au folosit argumente științifice şi au publicat studii care dovedeau că membrii rasei albe erau într-adevăr mai inteligenţi, mai etici și mai pricepuţi decât africanii sau indienii. Politicieni de la Washington, Londra, Canberra și așa mai departe considerau că este menirea lor să prevină degenerarea rasei albe. De exemplu prin limitarea imigrației în SUA sau în Australia a oamenilor din țări inferioare precum China sau chiar Italia.

Naziștii nu urau umanitatea, nu erau anti-umaniști. Ei au luptat contra Umanismului Liberal, socialismului și a drepturilor omului tocmai pentru că admirau umanitatea și credeau că este cel mai important lucru din lume. Naziștii credeau în potențialul speciei umane de a evolua în supraoameni. Urmând logica de evoluție darwinistă, aceștia susțineau că trebuie să li se permită ca prin selecția naturală să elimine indivizii improprii și să-i lase pe cei mai adaptaţi să supraviețuiască și să se reproducă. Ajutându-i pe cei slabi și nepotriviți, liberalismul și socialismul subminau selecția naturală. Ele nu numai că permiteau celor slabi să supraviețuiască, ci le dădeau de fapt șanse egale pentru a se reproduce. Într-o astfel de lume liberală sau socialistă, oamenii cei mai adaptaţi se vor îneca în mod inevitabil într-o mare de degenerați. Omenirea ar deveni tot mai slabă cu fiecare generație și acest lucru ar duce la dispariția ei. Afișele de propagandă naziste ilustrau acest lucru. Ele aratau rasa ariană pură și rasele încrucișate, un amestec între rasa ariană şi alte rase. Afişele confirmă nu numai ideologia nazistă despre biologie, ci și admirația nazistă pentru corpul uman și teama că amestecul raselor degenerate cu rasa ariană superioară ar putea polua umanitatea.

Avem aici este un desen animat nazist care-l prezintă pe Hitler ca pe un sculptor care creează supraoameni. Să notăm nu numai idealul de supraoameni, dar, de asemenea glorificarea erotică a corpului uman. Oamenii care au desenat acest afiş credeau în acest ideal, admirau cu adevărat umanitatea.

Viitorul Umanismului evoluţionar este neclar. Pentru 60 de ani de la sfârșitul celui de-al 2-lea război mondial după înfrângerea nazismului, a lega Umanismul de evoluție a devenit subiect tabu, la fel ca şi utilizarea metodelor biologice pentru a upgrada Homo sapiens într-un fel de supra-oameni. Lucrurile se schimbă însă și astfel de proiecte biologice sunt din ce în ce mai populare. Nimeni nu vorbește despre exterminarea celor slabi sau uciderea oamenilor inferiori cum au făcut naziștii, dar tot mai mulți oameni preconizează utilizarea cunoștințelor noastre tot mai avansate de biologie umana şi genetică pentru a crea supra-oameni.

În același timp, în timp ce Umanismul Evoluţionar este pe cale de a redeveni popular, o prăpastie uriașă se deschide între credințele Umanismului Liberal şi cele mai recente descoperiri ale oamenilor de știință. O prăpastie care devine tot mai greu de ignorat. Politica liberală și sistemele judiciare se întemeiază pe credința că fiecare individ are un caracter interior sacru, indivizibil și imuabil, care dă sens întregii lumi și care este sursa întregii autorităţi etice și politice. Această idee este o reîncarnare a credinței creștine tradiționale într-un suflet liber și etern care se presupune că se află în fiecare dintre noi.

De-a lungul ultimilor 200 de ani, stiinţele vieţii au subminat complet această credință creștină. Oamenii de stiinta care studiază mecanismele interne ale organismului uman nu au gasit nici un suflet. Comportamentul uman, în conformitate cu stiinţele vieţii, este determinat de hormoni şi genetică și așa mai departe, nu de un suflet cu voință liberă. Specia umană, Homo sapiens, este foarte similară cu alte animale, cum ar fi cimpanzei, lupi și furnici în comportament. Sistemele noastre judiciare și politice au multă bătaie de cap cu această idee. De cele mai multe ori, ele încearcă pur și simplu să ascundă aceste idei sub covor astfel că poate nu le va observa nimeni în instanță sau în politică. E dificil de spus cât timp putem continua cu menținerea unui perete despărțitor între departamentul de biologie şi departamentul de drept și științe politice, ignorând concluziile ştiinţelor biologice atunci când intrăm în domeniul politic și legal.