Adevarul tragic ascuns in spatele acestor poze. Cum i-au inlocuit americanii pe nazisti in Franta

SPECIAL

07-06-2013 | 07:32

O carte lansata recent prezinta un episod mai putin cunoscut si controversat de la sfarsitul celui de Al Doilea razboi mondial.

Cartea lui Mary Louise Roberts, “Ce fac soldatii”, contine evenimente care au avut loc in Franta, la scurt timp dupa eliberarea orasului de catra armata americana.

Desi, din punct de vedere istoric, momentul este in mod clar unul pozitiv, pentru unii locuitori ai Parisului nu a fost deloc un eveniment fericit.Abuzurile soldatilor nazisti, care stapanisera inainte orasulul, au fost inlocuite cu abuzuri similare ale militarilor americani, scrie in cartea lui Roberts.

Astfel, multe femei, traumatizate de agresiunile sexuale venite din partea fostilor ocupatori nazisti, s-au trezit obligate sa satisfaca nevoile erotice ale eliberatorilor.

Autoarea cartii spune ca, din punct de vedere psihologic, exista o explicatie pentru acest comportament. Femeile sunt vazute ca un premiu meritat dupa lupta, sau ca o prada de razboi, o dovada a dominatiei unei natiuni asupra alteia, scrie Daily Mail.Asa cum unele frantuzoaice au fost violate de americani, multe femei si fete din Germania au cazut victime razbunarii soldatilor rusi, in timpul bataliei pentru Berlin.

Pana acum insa, problema abuzurilor venite din partea armatei Aliate, castigatoarea razboiului, au fost trecute cu vederea.

Faptele Aliatilor au fost prezentate mereu in filme eroice, care aratau un comportament exemplar, in timp ce doar inamicii faceau lucruri josnice.

Mary Louise Roberts este profesoara la Universitatea din Wisconsin. Ea sustine ca, in timpul razboiului, soldatii americani au comis mii de violuri, multe din victime fiind frantuzoaice.

“Cartea mea va schimba imaginea soldatului american, cu un comportament exemplar, mereu bun. Soldatii faceau sex oriunde“, declara ea.

Se estimeaza ca aproximativ 14.000 de femei din vestul Europei au fost violate de soldatii americani intre anii 1942-1945. Numai in Franta, 152 de militari au fost judecati pentru viol si 29 dintre ei au fost spanzurati.

Statistica nu tine insa cont de cazurile de viol care nu au fost declarate, victimele temandu-se ca vor fi stigmatizate.

Nu trebuie sa uitam, spune autoarea cartii, ca multi soldati priveau Franta ca pe o expeditie erotica, nu doar militara, ei sperand sa intalneasca multe femei atragatoare, despre care se stia ca sunt frumoase.

Multi dintre acesti soldati auzisera de la tatii lor, care luptasera in Primul razboi mondial, ca  frantuzoaicele sunt “usuratice” si isi imaginau Parisul ca pe un bordel urias.

Armata americana a eliberat Franta in vara anului 1944, dupa succesul debarcarii din Normandia.

Primele care au facut plangeri pentru viopl au fost femeile din nordul tarii, ele transformand imaginea eroica a soldatului eliberator intr-un agresor violent.

Cel mai afectat a fost orasul port Le Havre, unde soldatii violau si jefuiau casele, “ziua si noaptea”, scrie Roberts.

Si mai revoltator este ca multe din aceste femei erau violate in public, soldatii nu se jenau deloc de prezenta vecinilor sau a copiilor.

Totul se intampla dupa ce armata americana bombardase orasele franceze, in timpul ocupatiei germane. In Normandia au murit peste 20.000 de civili.

La fel de straniu, multe din prostituatele care incercau sa faca fata dorintei nestapanite a soldatilor americani se plangeau ca preferau germanii, care nu incercasera sa le jefuiasca, multumindu-se doar cu sex.

In urma violurilor apareau sarcini nedorite si boli venerice, spitalele fiind coplesite de femeile care incercau sa obtina tratament, insa de multe ori erau trimise pur si simplu acasa.

Sursa: Daily Mail

IN CONTINUARE AM SA REDAU UN MIC REZUMAT DIN CARTEA AUTOAREI......

****Relațiile intime care s-au dezvoltat între soldații americani și francezi cu femeile frantuzoace în timpul celui de-al doilea război mondial, așa cum sunt reprezentate în filmele americane, cum ar fi "Prinde-mă dacăPoţi (2002) sau"The Words" (2012) se arată a fi întotdeauna romantic, aventuros și sfârșind cu formarea unei familii. În schimb, filmele franceze care se ocupă de același lucru,subiectul descrie realitățile mai dure ale unor astfel de conexiuni. În "Léon Morin, prêtre" (1961),pentru exemplu, personajul principal, o franțuzoaică, se îndreaptă spre casă cu fiica ei când se întâlnesc pe drum cu doi americani care decid să le escorteze, unul oferindu-se să-i ducă geanta. Când ajung acasă, soldatul menționat mai sus insistă ca femeia să-l însoțească la etaj și apoi continuă să se forțeze încet asupra ei, fiind oprit doar de strigătele femeii și ale intervenției prietenului.

Mary Louise Roberts' carte, "Ce fac soldații: sexul și GI-ul american în lumea celui de-al doilea război Franța", este preocupat tocmai de întâlnirile dificile precum cea descrisă mai sus, care au fost posibile prin invazia aliată a Normandiei în 1944. Amplu documentat, autorul arată o stăpânire impresionantă a arhivei americane și franceze ca surse, precum și a literaturii secundare existente referitoare la epocă.Chiar de la primele pagini, cititorul înțelege subiectul tabu al cărții....Roberts menționează că răposatul ei tată s-a simțit neliniștit cu perspectivele fiicei dezgropând"ce nu a mers bine în Normandia" (xii).

Cu toate acestea, spre deosebire de alti recenti istorici revizioniști care s-au ocupat de al doilea război mondial, Roberts nu pune la îndoială moralitatea războiului 2, ci mai degrabă anumite decizii și comportamente ale trupelor americane după Ziua Z. Împărțit în trei părți,

"Romantism", "Prostituție" și "Viol"

, cartea cu succes aduce lumină asupra dezvoltării conexiunilor sexuale– atât consensuale, cât și neconsensuale– între soldații americani și femeile franceze, plasându-le în contextul secolului al XX-lea

intre armata americană și populația civilă franceză. Atunci când se ocupă de invazie, Roberts folosește tehnici din Alltagsgeschichte, tipul cultural al Școlii Annale si istorie, studii postcoloniale și de gen pentru a depăși descrierile militare standard alese ca subiect. Ea este preocupată de modul în care au reacționat atât americanii, cât și francezii.și s-a adaptat succesiv la priveliștile, sunetele și mirosurile Normandiei sfâșiate de război.Cu toate acestea, nu putem decât să ne dorim ca atunci când se ocupă de un astfel de subiect, Roberts ar acorda mai multă atenție anumitor chestiuni în loc de altele. De exemplu, atunci când se ocupă de modul în care normanzii se ocupau de cadavrele soldaților americani și germani, notează ea că francezii au arătat în mod universal respect pentru americanii căzuți și nimic altceva decât dispreț pentru germanii, atât de mult încât chiar și copiii mici au luat parte la jefuirea mormintelor. Având în vedere că Roberts a arătat anterior că americanii au primit o primire destul de ambiguă în Normandia,Cineva este izbit de contrastul puternic dintre atitudinea arătată față de cei vii și cei morți.Motivul acestei diferențieri este lăsat fără răspuns, iar cititorul rămâne nedumerit. Nu a fost, deoarece Roberts a arătat mai devreme, doar pentru că americanii erau eliberatori și germanii ocupanți, deoarece eliberarea a fost însoțită de distrugere, looting pe o parte din IG și

chestiuni de suveranitate națională. Antropologul Katherine Verdery a observat că"un cadavru este semnificativ nu în sine, ci prin relațiile stabilite cultural cu moartea și prin modul în care imp-ul unei anumite persoane decedate sau Tance este (diferit) interpretat"

3, fapt care este trecut cu vederea de autorul acestui volum. În loc să abordeze acest lucru, ea continuă cu problema americană miros de țigară așa cum este perceput de normanzi. Fără a aduce atingere faptului că prezentul capitol este un general sondaj, mai degrabă decât o explorare în profunzime a percepției invaziei din Ziua Z, cred că mirosul cadavrelor este mai important decât cel al țigărilor, mai ales într-o carte atât de preocupată de fizicitate.Roberts arată că reacțiile americane față de francezi nu au fost doar modelate la fața locului, dar și determinată de stereotipuri de lungă durată și propagandă militară. Noul statutul de putere mondială al Statelor Unite a avut un impact semnificativ asupra comportamentului GI-urilor americane

staționat în Franța, soldații simțind că pot acționa așa cum doresc. Jaful, de exemplu,a fost denumită"eliberator" de ei (p. 280 nota de subsol 44).A doua parte a cărții tratează problema prostituției, încă din primele zile ale sosirii americanilor până la data plecării lor. Probabil cea mai fascinantă parte din carte, Roberts arată cum corpul prostituatei a devenit un loc de conflict între americani și francezi, iar analiza ei arată cum și-a exprimat anxietățile cu privire la națiune, homosexualitate sau rasă.Cea de-a treia și ultima parte a studiului explorează procesele și crimele africanilor.Soldați americani acuzați că au violat femei franceze. Roberts explică panica larg răspândită și executarea ulterioară a acestor soldați negri, ca rezultat din ceea ce s-ar putea numi o dialectică a imperialismului, francezii impunând stereotipurile rasiste pe care le-au asociat cu subiecte coloniale în Africa pe Africa-

GI-urile americane și armata americană făcându-i țapi ispășitori pentru a păstra în ochii lumii o imagine pozitivă. Este regretabil faptul că la un moment dat autorul se referă la panica din jurul criminalității negre"ca răspuns isteric al limbii franceze a femeii"(p. 198), când, după propria ei relatare, atât bărbații, cât și femeile s-au dovedit a fi egali in prejudecăţi. Având în vedere istoria asociată cu acest termen, mi-aș fi dorit să fi fost mai multa grijă să-l folosiți.Roberts își încheie cartea cu un apel către colegii istorici pentru a sublinia importanțaa corpului în studiul războiului modern și să ne gândim la cel de-al doilea război mondial dincolo de termeni naționali. Sperăm că cei care ascultă sfatul ei vor avea același nivel de expertiză pe care Roberts o afișează în această carte.*****