* ISUS NU A FOST SINGURUL MESIA....ISUS E O FABULA???

 lisus — al șaisprezece mântuitor răstignit al lumii

Kersey Graves

Pretenţiile rivale ale salvatorilor

Ucenicii lui lisus Hristos susţin că el era de origine divină, că el a fost o ființă umană pentru mama sa și un Dumnezeu pentru tatăl său deși a fost conceput de femeie, el a fost Divinitatea concepută și modelată în forma umană, dar cuprinzând, în esenţă, deplinătatea Dumnezeirii infinite făcându-l astfel pe jumătate uman și pe jumătate divin în originea Sa pământeană.Se susține că el era Dumnezeu, deplin și perfect și un om perfect; și în timp ce era Dumnezeu, era și fiul lui Dumnezeu și, ca atare, a fost trimis de tatăl său pentru a salva o lume decăzută și păcătoasă și astfel misiunea Sa aparținea întregii rase umane, iar martorii săi au declarat, în cele din urmă, că fiecare naţiune, limbă, rudă și oameni de sub cer își vor recunoaște credința față de guvernarea Sa și îi vor acorda dreptul de a domni și de a conduce lumea și „fiecare genunchi trebuie să se plece și fiecare limbă să mărturisească că lisus este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl'.Dar nu am aflat ca această profeție să fi fost, sau să fie împlinită. Nu observăm ca această pretenţie la zeitatea infinită a lui lisus Hristos a fost, sau probabil ar fi recunoscută universal. Dimpotrivă, se constată printre o mare parte din oameni, chiar și din al acelor naţiuni numite acum creștine, că această afirmaţie a fost în mod regulat contestată de-a lungul întregii linii a istoriei, care se întinde pe parcursul celor aproape două mii de ani care s-au scurs de la venirea Sa pe pământ.Chiar și unii dintre cei prezenţi și chiar cunoscându-l personal - da! unii dintre fraţii săi în carne și oase, copii din aceeași gospodărie, copiii aceleiași mame - au avut temeritatea de a pune la îndoială abilitățile pretenţiei sale la o emanaţie divină. Și când ne extindem cercetările în alte ţări, găsim această afirmaţie, departe de a fi recunoscută, că este respinsă și contestată de naţiuni întregi din alte motive.

      Pe acest motiv, sute de milioane de credincioși consacrați ai revelației divine - sute de milioane de credincioși ai caracterului divin și originii religiei - resping pretenţiile ridicate în numele lui lisus Hristos. Ei recunosc atât un Dumnezeu, cât și un Mântuitor, dar nici nu-l acceptă pe lisus din Nazaret ca fiind unul dintre aceștia. Ei admit un Mesia, dar nu pe Mesia; aceste națiuni susțin că titlul este nepotrivit a ceea ce face pe „omul lisus Hristos” să fie Mântuitorul lumii. Ei susţin că au fost onoraţi de nașterea printre ei a adevăratului Mântuitor și apără această afirmaţie pe baza priorităţii datelor. Ei spun că apariţiile lui Mesia au fost cu mult înainte de apariţiile creștinilor și că această circumstanţă le oferă un avantaj, acela de a pretinde că adevăratul Mesia s-a născut pe pământul lor.Se susține că, întrucât povestea încarnării Mântuitorului creștinilor este mai recentă decât cea a acestor religii orientale și antice (așa cum este recunoscut înșiși de creștini), originea celui dintâi Mântuitor este astfel indicată și prefigurată ca fiind, dacă nu chiar, un plagiat a acestuia din urmă - o copie împrumutată din poveștile păgâne, care au furnizat originalul. Interesul pretențiilor cu privire la personajele remarcabile care au figurat în lume ca Salvatori, Mesia și Fii ai lui Dumnezeu, în diferite epoci și ţări diferite, pot fi consideraţi adevărați Mântuitori și „trimiși de Dumnezeu”; sau poate toate revendicările ar trebui să fie sau să nu fie respinse.

Se observă că toate cercetările din istoria orientală care dezvăluie povești despre zei întrupați și seamănă cu caracterul miraculos al lui lisus Hristos au fost răspândite în majoritatea, dacă nu în toate, principalele naţiuni religioase păgâne ale antichităţii, iar relatările și naraţiunile unora dintre aceste încarnări divine au o asemănare atât de izbitoare cu cea a Mântuitorului creștin, nu numai în general - în unele cazuri și în cele mai mici detalii - de la legenda concepției imaculate la cea a răstignirii și înălțarea ulterioară la cer - încât o povestire ar putea fi aproape confundată cu cealaltă.Mai mult de douăzeci de afirmaţii de acest fel - afirmaţiile ființelor investite cu onoare divină (îndumnezeite) - au venit și s-au prezentat în fața lumii pentru a contesta verdictul creștinătății prin proclamarea lui lisus Hristos ca „singurul fiu și trimis de Dumnezeu”: douăzeci de Mesia, Mântuitori și fii ai lui Dumnezeu, conform istoriei sau tradiției, au coborât, în vremurile trecute, din cer și au luat asupra lor forma oamenilor, îmbrăcându-se cu carne umană și oferind dovezi incontestabile ale unei origini divine, prin diferite minuni, lucrări minunate și virtuți superlative și în cele din urmă acești douăzeci de Hristoși au pus bazele mântuirii lumii și s-au înălțat înapoi la cer:

1. Chrishna din Hindostan.

2. Budha Sakia din India.

3. Salivahana din Bermude.

4. Zulis, sau Zhule, de asemenea, Osiris și Orus, din Egipt.

5. Odin al scandinavilor.

6. Crite de Chaldea.

7. Zoroaster și Mithra din Persia.

8. Baal și Taut, „singurul Născut al lui Dumnezeu”, din Fenicia.

9. Indra din Tibet.

10. Bali din Afganistan.

11. Jao din Nepal.

12. Wittoba din Bilingvonese.

13. Thamuz din Siria.

14. Atys din Phrygia.

15. Xamolxis din Tracia.

16. Zoar din Bonzes.

17. Adad de Asiria.

18. Deva Tat și Sammonocadam de Siam.

19. Alcides din Teba.

20. Mikado din Sintoos.

21. Beddru din Japonia.

22 Hesus sau Eros și Bremrillah, dintre druizi.

23 Thor, fiul lui Odin, al galilor.

24. Cadmus al Greciei.

25. Hil și Feta din Mandaites.

26. Gentaut și Quexalcote din Mexic.

27. Monarhul universal din Sibyls.

28. Ischy din insula Formosa.

29. Învățătorul Divin al lui Platon.

30. Sfântul din Xaca.

31. Fohi și Tien din China.

32. Adonis, fiul fecioarei lo a Greciei.

33. Ixion și Quirinus al Romei.

34. Prometeu din Caucaz.

35. Mohamed, sau Mahomet, din Arabia.

Toţi au primit onoruri divine, aproape toţi au fost veneraţi ca zei sau fii ai lui Dumnezeu; au fost încarnaţi în același mod cum a fost și Hristos, au fost numiţi Mântuitori, Mesia sau Pacificatori; nu puţini dintre ei au fost, probabil, născuţi din fecioare; unii dintre ei fiind personaje aproape identice cu cel atribuit de Biblia creștină lui lisus Hristos; mulţi dintre ei, ca și EL, se spune că au fost răstigniţi; și toate, luate împreună, furnizează un prototip și o paralelă pentru aproape orice miracol, doctrină și precept care încurajează minunile consemnate în Noul Testament, ale Mântuitorului creștinilor. Cu siguranţă, cu atât de mulţi Mântuitori, lumea nu poate, sau nu trebuie, să fie pierdută.Și acum, cireașa de pe tort, o întrebare și un răspuns, și anume: a fost El (Hristos) singurul Mântuitor, având în vedere multitudinea de pretenții similare ce se află acum în fata ochilor noștri? Pot fi acestea ignorate?!

Cu toate acestea, vom lăsa teologii diferitelor școli religioase să rezolve această neclaritate între ei. Îi vom lăsa să ofere răspunsul la întrebare, cât de bine pot, dacă lisus Hristos a fost singurul fiu și trimis de Dumnezeu - „...a Unuia-Născut din Tatăl...", așa cum loan îl declară a fi (loan: 1:14) - având în vedere faptul că, cu mult înainte de timpul său, diferite personaje, în diferite naţiuni, au fost investite cu titlul de „Fiul lui Dumnezeu" şi au lăsat în urma lor dovezi și acreditări similare cu privire la corectitudinea pretențiilor lor la un astfel de titlu, în esenţă la fel fiind și afirmaţiile lor, așa cum vom arăta și vom demonstra.Vom prezenta o serie de fapte și dovezi istorice, extrase din numeroase istorii sau din Sfintele Scripturi și biblii aparținând acestor Mântuitori diferiţi, care includ o istorie a vieţii și doctrinei lor, care vor arăta în aproape toate trăsăturile lor principale, și mai ales chiar și în detaliile lor, o asemănare izbitoare.O comparație, sau viziune paralelă, cercetând istoriile lor sacre, prezentată în paralel cu învăţăturile bibliilor respective, face ca orice gând important, faptă, cuvânt, acţiune, doctrină, principiu, precept, dogmă, ritual sau ceremonie și chiar diferitele personaje sau personajele importante, care figurează în dramele lor religioase ca Mântuitori, profeți, apostoli, îngeri, diavoli, demoni, genii înălțaţi sau căzuţi - într-o cuvânt, aproape orice poveste miraculoasă sau minunată, precept moral sau principiul credinţei religioase, observat fie în Scripturile Vechiului Testament, fie în Noul Testament ale creștinătății, de la cosmogonia evreiască, sau povestea creaţiei din Facerea, până la ultima poveste  legendară din „Nopțile arabe” ale lui St. loan (alias Apocalipsa) - să aivă un tipar în înregistrările sacre sau biblii ale naţiunilor păgâne orientale având o pretenţie egală, dacă nu chiar superioară, spre o origine și inspiraţie divină.Acest lucru este recunoscut de toți istoricii, chiar și de cei mai ortodocși, ca fiind de o dată mult mai veche, pentru că, în timp ce creștinii pretind pentru apariția pământească a Mântuitorului lor și nașterea religiei lor o perioadă mai mică de 1900 de ani în trecut, majoritatea încarnărilor cerești sau divine ale păgânilor și ale religiilor lor le sunt atribuite câteva sute sau câteva mii de ani mai devreme, lăsând astfel concluzia că, în măsura în care au existat împrumuturi sau transferuri de materiale de la un sistem la altul, creștinismul a fost împrumutat.Și întrucât aproape întreaga schiţă și părțile esenţiale ale sistemului creștin se găsesc împrăștiate prin aceste sisteme mai vechi, a apărut imediat întrebarea dacă creștinismul nu a obținut informaţiile sale din aceste surse - adică din păgânism și nu din înaltul cerului - așa cum pretinde.Încă din 1200 î.Hr., au existat în Orient tradiţii şi înregistrări sacre, ceea ce a descris pe Mântuitorul păgân (Virishna) astfel:

- a fost o concepție imaculată și s-a născut dintr-o fecioară fără pată, „care nu cunoscuse niciodată bărbat”.

- autorul sau agentul concepţiei a fost un spirit sau o fantomă (desigur un Duh Sfânt).

- a fost ameninţat la începutul copilăriei cu moartea de către tiranul conducător, Cansa.

- părinţii săi trebuiau, în consecinţă, să fugă cu el la Gokul pentru a fi în siguranţă.

- toți copiii bărbaţi sub doi ani au fost uciși printr-un ordin emis de Cansa, similar cu cel al lui lrod din ludeea.

-îngerii și păstorii au participat la nașterea sa.

 -a avut loc în conformitate cu profeția anterioară.

- i-au fost aduse la naștere tămâie, smirnă etc.

- a fost salutat și venerat ca „Mântuitorul oamenilor”, în conformitate cu raportul răposatului creștin misionar Huc.

- a dus oviaţă de smerenie și utilitate morală practică.

- a săvârșit diferite minuni uluitoare, cum ar fi vindecarea bolnavilor, restabilirea vederii orbilor, alungarea diavolilor, învierea morților, etc.

- a fost în cele din urmă ucis pe cruce (adică răstignit) între doi hoți.

- a coborât în iad, a înviat din morți și s-a înălțat înapoi la cer „în ochii tuturor oamenilor”, așa cum declară istoria sa biblică.

      Ziarul New York Correspondent din 1828, ne oferă o scurtă istorie a unui vechi Dumnezeu chinezesc, cunoscut sub numele de Beddou. Toţi scriitorii orientali sunt de acord în plasarea nașterii lui Beddou în 1027 î.Hr. Doctrinele acestei zeități au predominat asupra Japoniei, Chinei și Ceylon (n.tr: astăzi Sri Lanka). Conform principiilor sacre ale religiei sale, „Dumnezeu se întrupează neîncetat, dar cea mai mare și mai solemnă încarnare a sa a fost acum trei mii de ani, în provincia Cașmir, sub numele de Fot, sau Beddou. Se credea că a luat ființă din coasta unei fecioare cu sânge regal, care, chiar și atunci când a devenit mamă, a rămas în continuare fecioară; regele ţării, neliniștit de nașterea sa, dorea să-l ucidă și, prin urmare, a omorât toți băieţii care s-au născut în aceeași perioadă, salvat de păstori, a trăit în deșert până la vârsta de treizeci de ani, moment în care și-a început misiunea de a predica doctrinele adevărului și de a alunga diavolii; a săvârșit o multitudine de minuni dintre cele mai uimitoare, și-a petrecut viața postind și în cele mai severe chinuri, iar la moartea sa a lăsat moștenire ucenicilor săi volumul în care sunt cuprinse principiile religiei sale.”Se observă câteva echivalente foarte izbitoare la minunile găsite în istoria Evangheliei lui lisus Hristos. Și nu mai puțin comparabilă este povestea bine autentificată a lui Quetzalcoatl din Mexic, poveste recunoscută chiar de reverendul Mr. Maurice, iar lordul Kingsborough și Niebuhr (în istoria sa despre Roma) dovedesc a fi mult mai veche decât relatarea evanghelică despre lisus Hristos. Conform „India Antică” a lui Maurice, a lui Humboldt - „Researches in Mexico”, şi „Mexicul Antic” a Lordului Kingsborough și altor lucrări, zeul întrupat Quetzalcoatl s-a născut (aproximativ 300 î.Hr.) dintr-o fecioară fără pată, pe numele Chimalman și a dus o viață în cea mai profundă smerenie și evlavie; s-a retras în pustiu, a postit patruzeci de zile, a fost venerat ca un Dumnezeu și a fost în cele din urmă răstignit între doi hoţi; după care a fost îngropat și a coborât în iad, dar a înviat din nou în a treia zi. Următoarea mărturiei aparține Lordului Kingsborough: „Ispita lui Quetzalcoatl, postul de patruzeci de zile rânduit de ritualul mexican, cupa din care i s-a dat să bea (pe cruce), faptul că a fost numit „Steaua dimineții”, „Teoteepall piatra divină”, care a fost așezată pe altarul său și care a fost, de asemenea, un obiect de adorare, toate aceste circumstanțe, legate de multe altele care sunt conectate de Quetzalcoatl din Mexic, dar care sunt omise, sunt foarte curioase și misterioase.”Din nou „Quetzalcoatl este reprezentat, în pictura Codex-ului Borghianus, ca fiind bătut în cuie pe cruce”. O pictură din această lucrare îl reprezintă ca fiind răstignit în ceruri, altă pictură ca fiind răstignit între doi hoţi. Uneori este reprezentat ca fiind bătut în cuie pe cruce și vorbește despre îngroparea, coborârea în iad și învierea sa; relatarea concepției sale imaculate și a nașterii miraculoase se regăsește într-o lucrarea numită „Codex Vaticanus".Alte incidente asemănătoare ar putea fi citate, dacă am avea spațiu pentru ele, aferente istoriei acestui Dumnezeu mexican. Și paralele ar putea fi, de asemenea, construite pe istoriile altor zei antici, cum ar fi Sakia din India, Salivahana din Bermuda, Hesus sau Eros al druizilor celtici, Mithra din Persia și Hil și Feta din Mandaites....Vom încheia cu mărturia unui filozof francez, Bagin, pe tema încarnărilor divine. El spune: „Cele mai vechi istorii sunt cele ale zeilor care s-au întrupat pentru a guverna omenirea. Toate acele fabule sunt aceleași în spirit și au apărut pretutindeni din idei confuze care au predominat în rândul omenirii, faptul că zeii au coborât anterior pe pământ”.Acum, îl întrebăm pe cititorul creştin, ce înseamnă toate astea? Cum veţi susține declaraţia că lisus Hristos a fost „singurul fiu și trimis de Dumnezeu”, având în vedere aceste fapte istorice? Unde sunt acreditările cererii sale? Cum veţi dovedi că „zestrea” miraculoasă a istoriei sale este reală și celelalte false?Spunem cu îndrăzneală că nu se poate dovedi. Vă rugăm să răspundeţi la aceste întrebări sau să renunţaţi la doctrina voastră despre divinitatea lui lisus Hristos.

Kersey Graves, The World's Sixteen Crucified Saviors, Truth Seeker Co., New York, 1875. Acesta este un extras din cartea sa, care este încă tipărită. Disponibil de la Health Research, Mokelumne Hill, CA 95245.

       CRED CA ,MATERIALUL DE MAI SUS VA PUNE PE GANDURI PE MULTI ADORATORI AI SUPRANATURALULUI.....SI II VA DETERMINA SA ISI PUNA INTREBARI....SA CAUTE RASPUNSURI....

      LE DORESC SUCCES....

        DACA TI-A PLACUT ARTICOLUL,DISTRIBUIE SI LASA TE ROG UN COMENTARIU MAI JOS....MULTUMESC.....O ZI FAINA Kersey Graves