* TARA ROMANEASCA VAZUTA DE CALATORI STRAINI IN SEC 15....????

SURSA ACESTOR INFORMATII ESTE SERIA CARTILOR**CALATORI STRAINI DESPRE TARILE ROMANE 4**....RECOMAND LECTURA LOR,DOAR ASA AFLAM ADEVARUL DESPRE TRECUTUL NOSTRU.....

        LECTURA PLACUTA

*****...Ţara Românească este împărţită în 16 judeţe întinse , în care se află 21 de tîrguri 45 mari negustoreşti. In fiecare din acestea se găseşte un pîrcălab. Toate pricinile însemnate vin însă la judecată în faţa principelui şi a sfatului său, deoarece puterea acestor guvernatori este mărginită, neavînd nici unul dintre ei dreptul de a osîndi la moarte, în afară de marele ban, care, cum am spus, este dregătorul cel mai însemnat după domn. Acesta îşi are reşedinţa într-o provincie care e cît jumătate din ţară, numită Craiova.

Există apoi mii de sate, care îşi au toate stăpînul lor deosebit în afară de cele ce sunt ale domniei. Sunt boieri în Ţara Românească cari stăpînesc cîte 50 de sate şi au sub ei mai bine de o mie de ţărani dependenţi , care sînt foarte rău trataţi de stăpînii lor , din care cauză cu greu pot să agonisească prin munca lor cele de trebuinţă traiului şi să plătească birul obişnuit către principe care este de doi pînă la zece scuzi pe an, pentru unii mai mult, iar pentru alţii mai puţin. Vorbesc de capul de familie. Birul acesta se plăteşte în trei rate, cîte puţin de fiecare dată. Astfel că împreună cu aceste dări şi cu zeciuiala grînelor boierilor sau a altor oameni înstăriţi, şi cu ocnele, care dau un venit de 40 000 de „scuzi" pe an, cu vămile care dau un venit de 60 000 de „scuzi" şi cu arendarea multor pescării care dau un venit asemănător, veniturile domnului se ridică la peste un milion de scuzi pe an. Aceste pescării primesc peştele din Dunăre. Atunci cînd zăpezile se topesc, ea se umflă într-atîta, încît revărsîndu-se peste maluri inundă o mare întindere de pămînt, care rămîne ca o mare şi aici se prinde o mulţime nesfîrşită de moruni şi alţi peşti mari; şi este îndeosebi o mare bogăţie de crapi care sînt aşa de mari şi de groşi încît pot ajunge să cîntărească 80 de livre. Aceşti peşti, tăiaţi în lung în patru bucăţi, sînt săraţi şi puşi la afumat şi ies aşa de buni şi de gustoşi ca şi şunca; se trimit la Constantinopol, unde sînt foarte preţuiţi.

Principele plăteşte sultanului un tribut de 150 000 de „scuti" pe care îi trimite pînă la Constantinopol în luna mai; el cheltuieşte apoi alţi 150 000 de „scuti" în daruri pe care le trimite paşalelor, sultanelor şi altor feţe de seamă, căci fără de acestea nu ar putea domni. Cheltuieşte apoi la curtea sa vreo 250 000 de „scuti" pe an, dînd tain la o mulţime nenumărată de persoane, care slujesc la curte, ţinînd 1 000 de oşteni, adică 300 de lăncieri şi 700 de archebuzieri pentru garda sa. Din restul banilor poate să-şi pună de o parte dacă nu are datorii de plătit, cum se întîmplă adeseori din cauza marilor datorii cu uriaşe dobînzi pe care le fac la Constantinopol cînd sînt învestiţi ca domni: dar pot plăti aceste sume într-un an sau doi.

In această ţară se găsesc multe animale sălbatice, ca iepuri, cerbi, căprioare, mistreţi, vulpi, lupi şi urşi, se află potîrnichi (. . .) fazani, găini, gîşte şi raţe sălbatice, turturele, prepeliţe şi sturzi şi alte păsări mici în mare număr, astfel că se pot face uşor minunate vînători. Intre altele, am luat parte la o mare vînătoare a principelui la care s-au prins vreo 270 iepuri, zece-doisprezece lupi şi 60 de vulpi înconjurîndu-se pentru acest scop cu gard o pădure cu un ocoliş de 2 sau 3 mile.

Există în această ţară mine de aur socotite foarte bogate, dar nu îndrăznesc să le pună în lucru de teamă că, o dată cheltuiala făcută şi lucrul pornit, turcii să nu le ia pentru ei; totuşi în anumite locuri sapă pămîntul cu mare uşurinţă şi găsesc acolo grăunţe de aur. De asemenea apa dintr-un rîu ce curge pe la poalele munţilor cu minerale duce cu sine multe grăunţe de aur pe care le culeg cu un anumit meşteşug. Din partea care revine principelui se pot scoate pînă la 20 000 de ducaţi pe an.

Sînt acolo munţi ce conţin un bitum din care prin curăţire scot smoală, din alţii scot ceară neagră; aceasta totuşi arde foarte bine şi cu puţină pricepere s-ar putea albi; cum însă ei scot mare belşug de ceară din fagurii de miere, nu se îngrijesc de acest lucru.

Alţi munţi conţin chihlimbar din care se fac mînere de cuţite şi mătănii Am văzut mătănii minunat lucrate, de grosimea puţin mai mică decît a unei nuci şi care strălucesc ca nişte pietre scumpe.

Se mai găsesc mine de fier şi alte metale, totuşi în nici unele nu se lucrează; numai în cele de sare lucrează răufăcătorii osîndiţi pe viaţă, cum ar fi la noi condamnaţii la galere. Sarea este foarte albă şi foarte bună şi se scot bolovani aşa de mari, încît am văzut unul în greutate de 25—30 de cîntare ; seamănă cu marmura cea mai bună şi muntenii se distrează făcînd din ea farfurii, ceşti, lighene, sfeşnice şi alte lucruri asemănătoare ce reuşesc aşa de bine parcă ar fi din marmură. Trebuie însă păzite de umezeală. Se găsesc de asemenea cîmpuri pline de ,,recanizzi '' cărora nu le acordă nici o importanţă.

Populaţia, caracterizarea ei. Imbrăcămintea, produsele pe care le exportă , felul de trai, religia. Starea de dezarmare faţă de turci.

Muntenii sînt prin firea lor oameni nestatornici, îndrăgind norocul şi mai degrabă se lasă pe tînjală fără a se îngriji să deprindă un meşteşug sau să practice vreo artă. Populaţia mijlocie şi ţăranii se îndeletnicesc cu munca cîmpului iar boierii cu slujba la curte, cu călăritul, cu întreceri ostăşeşti şi cu vînătoarea. Sînt mai curînd neinimoşi şi de aceea de mică ispravă la război . Acest lucru se poate în parte pune pe seama marii străşnicii cu care sînt ţinuţi de principii lor ca şi a faptului că sultanul i-a oprit de o bucată de vreme încoace să se războiască, căci altminteri, fiind voinici şi zdraveni, ar trebui să fie viteji ca moldovenii, vecinii lor, cu care sînt aproape de acelaşi neam. Sînt oameni fără carte şi altă <învăţătură> şi de aceea foarte închipuiţi, crezînd că nu mai sînt alţii pe lume mai mari ca ei şi cînd pot se poartă destul de autoritar.

...Muntenii nu fac negoţ şi de aceea negustoria este purtată de ragusani, greci şi evrei şi ceva turci, care aduc stofe de lînă, mătăsuri şi brocarturi, folosite pentru veşmintele bărbaţilor şi femeilor de seamă, care se îmbracă cu multă strălucire. Oamenii de stare mijlocie se îmbracă cu stofe de lînă şi de „carisca" şi ceilalţi, care sînt cei mai mulţi, cu un fel de dimie albă, dar aleasă.

Felul îmbrăcăminţii bărbaţilor este frumos şi impunător, cu haina lungă întocmai ca a polonilor, ungurilor şi turcilor, totuşi mai aleasă. Pe cap poartă nişte pălării „alia schiavona ", cum de altfel poartă şi polonii şi ungurii. Călăresc foarte bine pe cai foarte frumoşi, turceşti şi arăbeşti, căci cei din ţară sînt buni mai degrabă pentru război, pentru trăsură şi pentru căruţe, decît pentru a fi întrebuinţaţi în oraş. Bărbaţii sînt de statură falnică, mai curînd decît altfel şi poartă bărbi lungi. Femeile se îmbracă aproape <toate> după moda turcească, cu rochii lungi, fuste, iar pe cap poartă nişte năframe de bumbac foarte albe, încît par a fi turbane turceşti, care le stau foarte bine; sînt femei cu pielea albă, frumoasă şi fermecătoare la vorbă.

Din Ţara Românească se scot piei de bou în mare cantitate, ceară, miere, unt, brînzeturi, grîu şi orz, vite, peşti afumaţi şi sare. Pieile şi ceara se trimit la Ancona <fie> încărcate pe asini pînă la Ragusa, fie duse pe Dunăre cu bărcile pînă la porturile Varna şi Constanţa, care sînt la Marea Neagră, şi aici ele sînt încărcate pe corăbii care, străbătînd această mare, merg mai întîi la Constantinopol şi apoi <de aici> la Ragusa sau Ancona. Alimentele şi sarea se trimit la fel pe Dunăre la sus-numitele porturi şi de aici pleacă spre Constantinopol.

Muntenii obişnuiesc mult să facă mese mari cu multă mîncare şi băutură şi la banchetele lor e multă muzică după obiceiul lor, mai curînd barbară decît altminteri. Mîncările lor sînt alese şi bine gătite; cu toate acestea principele obişnuia să mănînce totdeauna feluri gătite italieneşte şi ţinea în acest scop servitori italieni şi francezi foarte iscusiţi.

Muntenii sînt oameni foarte atenţi la lucruri mărunte ; cred în visuri şi în prevestiri; nu se îngrijesc prea mult de conştiinţa lor, deoarece trăiesc mai curînd după legea firii decît după religie. Şi ca oameni lipsiţi de ştiinţă de carte şi care n-au cine să-i înveţe cum trebuie să trăiască creştineşte, ei nu socot drept păcat multe lucruri grave, sau se prefac şi consideră că nu le ştiu. în schimb, sînt foarte grijulii cu posturile mici şi mari, astfel că s-ar lăsa mai bine să moară decît să calce o zi de post, chiar dacă ar fi siliţi la acest lucru şi de foame, şi de boli necruţătoare.

Au multe mănăstiri foarte frumoase, de călugări din ordinul sf. Vasile, cu venituri din moşii şi mori. între altele, este o mănăstire numită Argeş, împodobită cu marmură frumoasă şi de o mîndră arhitectură, care poate fi asemuită cu frumoasele mănăstiri din Italia. Au de asemenea multe biserici îngrijite de preoţii lor, oameni cu prea puţină carte, care îşi păstrează ritul lor mai mult prin tradiţie decît prin carte.

Oamenii din Ţara Românească în <bună> parte sînt fără arme. Oraşele toate sînt fără ziduri şi nu există nici o cetate, toate fiind dărîmate de turci, care nu lasă să se mai clădească vreunele, pentru ca ţara să nu li se poată împotrivi, ceea ce nici nu poate face, căci deşi la nevoie s-ar putea ridica în acea ţară pînă la 40 000 de călăreţi, fiind însă înconjuraţi de turci şi de aliaţii lor, muntenii nu ar putea să le ţină piept singuri, fără de alte alianţe.

[Felul de judecată în Ţara Românească , principele , boierii , ţăranii , limba , sfetnicii]

Principele ţine judecăţi în toate zilele şi dă ascultare tuturor în cea mai bună rînduială şi astfel se isprăvesc repede procesele, atît cele civile cît şi cele penale, nefiind altă lege decît voinţa principelui; acesta se călăuzeşte după vechiul obicei al ţării, din care îşi ia îndeobşte exemplele de urmat, cît şi după sfatul celor 12 boieri de frunte care iau parte împreună cu înălţimea sa la judecată. Boierii nu au drept de vot, ci îşi spun doar părerea şi principele hotăreşte după buna lui socotinţă şi este ascultat şi cinstit de popor ca un dumnezeu şi tot ceea ce face este privit ca bine făcut: „Quia Dominus ferit** . M-am minunat cu cîtă măiestrie şi cu cîtă rînduială îşi arată pricinile lor înaintea principelui, atît cei mari cît şi cei mici, fără nici un pic de teamă sau încurcătură. Şi ţăranii au obiceiul, înainte a se înfăţişa la judecată, să se tragă deoparte într-un loc singuratic în faţa unui copac şi să-şi rostească de mai multe ori plîngerea ca şi cum ar fi în faţa principelui; şi astfel, bine pregătiţi şi după ce au cercetat în mintea lor ceea ce trebuie să spună, se înfăţişează şi-şi arată cu mult şir păsul lor. Şi cînd principele stă la judecată, cei ce îi vorbesc, fie mari fie mici, stau în genunchi; tot aşa în multe alte împrejurări, acesta fiind obiceiul în acea ţară.

Boierii ţin multă slujitorime, şi cînd merg undeva au după ei o întreagă droaie foarte bine îmbrăcată. De dormit ei dorm ca şi turcii, adică pe jumătate îmbrăcaţi, culcaţi pe covoare aşternute pe jos; deşi mulţi dintre boieri şi-au schimbat mult obiceiul, după pilda principelui şi a noastră a celorlalţi.

Limba lor este ca şi acea din Moldova, ţara vecină. Este un amestec în parte de latinească, în parte de italiană, în parte de greacă şi în parte de slavonă, totul împreună făcînd o limbă barbară. Ei scriu cu litere sîrbeşti, adică slavone, şi actele cele mai importante le scriu în limba sîrbească, aşa cum le scrim noi în limba latină. Sînt un neam care învaţă repede orice limbă şi se găsesc mulţi dintre ei care vorbesc patru sau cinci limbi. Şi fiind vorba de aceasta, nu voi lipsi de a arăta minunata inteligenţă a prin¬ cipelui, care vorbea minunat şi scria limba latină, italiană, franceză, greacă, turcă, sîrbă, polonă şi română.

Sfetnicii principelui sînt schimbaţi după bunul lui plac şi acei care au fost dregători rămîn totdeauna cu multă cinste şi vază. Am povestit aşa fără şir o parte a obiceiurilor acelei ţări, căci pentru a le povesti pe toate în şir ar fi nevoie de o mai mare pricepere ca a mea.******

              CRED CA ACESTE IZVOARE ISTORICE EXTRASE DIN POVESTIRILE CALATORILOR STRAINI PRIN TARILE ROMANE CONSTITUIE CELE MAI BUNE INFORMATII ALE VREMURILOR RESPECTIVE.....DUPA CATE SE VEDE,TARA ROMANEASCA A FOST DEOSEBIT DE BOGATA,ASA CA NU E DE MIRARE CA A FOST IN ATENTIA COTROPITORILOR....

             DISTRIBUIE SI LASA UN COMENTARIU

             O ZI FAINA