* EVANGHELISTII AU FOST CORECTI CAND AU COPIAT UNII DE LA ALTII?

 

MODIFICARILE PROVIN DE LA EVANGHELISTI....AU FOST ACESTIA CORECTI ATUNCI CAND COPIAU TEXTELE UNII DE LA ALTII?

Aşa cum am mai spus deja, este de necontestat faptul că Luca a copiat 51%, iar Matei 90% din Evanghelia lui Marcu. Luca şi Matei au fost corecţi atunci când au copiat de la Marcu sau ei au făcut aceasta în conformitate cu propriile dorinţe?

Adevărul este că amândoi au copiat de la Marcu urmând propriile dorinţe şi în special Matei, care exagera întotdeauna evenimentele copiate pentru a se potrivi personalităţii lui Hristos sau pentru a arăta faptul că acea Profeţie din Tora a fost împlinită acolo unde povestea relatată de Marcu nu se potrivea cu aceasta.

Marcu a afirmat cu referire la crucificare: „I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.” [Marcu, 15:23]

Cu toate acestea, Matei a copiat schimbând sensul textului: „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere...” [Matei, 27:34]

Este binecunoscut faptul că oţetul (vinul acru) şi vinul sunt două lucruri total diferite. Matei a dorit, astfel, să îndeplinească Profeţia prezisă în Tora, fapt pentru care a trebuit să schimbe cuvântul „vin” cu „oţet”: „Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” [Psalmii, 69:21]

Marcu a spus: „Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” [Marcu, 3:35], în timp ce Matei a copiat acest text astfel: „Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” [Matei, 12:50], cuvintele „Tatălui Meu” fiind adăugate din motive teologice. Acelaşi lucru se întâmplă şi într-un alt verset: atunci când Hristos i-a întrebat pe apostolii săi ce părere au despre el, Petru a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” [Marcu, 8:29]. Cu toate acestea, Matei a alterat sensul cuvintelor lui Petru, spunând: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” [Matei, 16:16]

Sunt numeroase exemplele care arată modificările făcute de către Matei, iar unul dintre acestea este reprezentat de cuvintele sale atunci când Marcu a afirmat că nu a existat niciun miracol al lui Hristos la Cana Galilei:

„N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. ~ Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.” [Marcu, 6:5-6]

El nu a putut face nici măcar un singur miracol, însă a vindecat câteva persoane bolnave, dar acest lucru nu a fost de ajuns pentru ca oamenii să creadă, iar el a fost surprins deoarece ei au rămas tot necredincioşi. Acest lucru nu i-a plăcut lui Matei, care nu putea concepe faptul că Isus Hristos nu a făcut niciun miracol. De aceea, el a spus cu referire la aceasta:

„Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” [Matei, 13:58]

Astfel, în concepţia sa, el a făcut miracole, însă nu foarte multe, iar justificare lui Matei pentru acest fapt a fost aceea că Isus nu putea face niciun miracol deoarece oamenii erau necredincioşi. În acest fel, necredinţa devine un motiv pentru a nu înfăptui nimic, în timp ce la Marcu aceasta era un lucru rezultat în urma faptelor lui Isus.

Luca, la rândul său, a modificat ceea ce a copiat de la Marcu. Acesta din urmă – care, conform surselor creştine, a realizat o imagine realistă a lui Hristos – a precizat care au fost ultimele cuvinte ale celui crucificat. Conform acestuia, ele au fost un strigăt disperat al unei persoane: „... Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” [Marcu, 15:34] Însă, lui Luca – după cum afirmă Will Durant – nu i-au plăcut cuvintele aduse de Marcu, deoarece a considerat că acestea nu sunt în acord cu învăţăturile lui Pavel cu privire la acel Hristos considerat a fi Mântuitorul, care a trebuit să fie crucificat. Prin urmare, el le-a schimbat, spunând: „... Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!...” [Luca, 23:46]

Matei a realizat schimbări asupra multor versete pe care le-a copiat de la Marcu, adăugând tot ceea ce a considerat că va creşte rangul lui Hristos. Marcu a vorbit despre omul cu duh impur pe care Isus l-a vindecat, scoţând diavolii din el, transformându-i în porci, după cum a spus:

„Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. ~ Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat ~ [...] Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat ~ şi a strigat cu glas tare: «Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!» [...] ~ Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. ~ Şi ei L-au rugat şi au zis: «Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.» ~ Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci...” [Marcu, 5:1-13]

Matei a vorbit despre doi oameni în loc de unul singur:

„Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. ~ Şi iată că au început să strige: «Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?» ~ Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. ~ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: «Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.» ~ «Duceţi-vă», le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci...” [Matei, 8:28-32]

În interpretarea pe care o face Evangheliei după Matei, pastorul Tadrus Yacob Malaty a încercat să potrivească cele două poveşti, spunând:

„Se pare că unul dintre cei doi bărbaţi era o persoană foarte cunoscută în acele locuri şi, cu siguranţă, era nebun, de aceea Matei şi Luca s-au concentrat asupra acestuia, ignorându-l pe celălalt.”

Astfel, popularitatea unuia dintre cei doi bărbaţi i-a făcut pe cei doi apostoli să neglijeze menţionarea unuia dintre miracolele înfăptuite de Isus, care l-a vindecat şi pe celălalt, iar acest lucru s-a întâmplat doar pentru că celălalt era nebun, dar nu suficient de faimos!

Marcu şi Luca au vorbit, de asemenea, despre vindecarea orbului. Marcu a afirmat:

„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. ~ El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: «Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!» ~ Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: «Fiul lui David, ai milă de mine!» ~ Isus S-a oprit şi a zis: «Chemaţi-l!» Au chemat pe orb şi i-au zis: «Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.» ~ Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus. ~ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: «Ce vrei să-ţi fac?» «Rabuni», I-a răspuns orbul, «să capăt vederea.» ~ Şi Isus i-a zis: «Du-te, credinţa ta te-a mântuit.» Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.” [Marcu, 10:46-52] (Vezi şi Luca, 18:35-43)

Matei a povestit aceleaşi lucruri, însă, la el existau doi orbi:

„Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. ~ Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: «Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!» ~ [...] Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: «Ce vreţi să vă fac?» ~ «Doamne», I-au zis ei, «să ni se deschidă ochii!» ~ Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.” [Matei, 20:29-34]

Acest lucru este doar o altă exagerare a lui Matei şi o modificare a celor copiate de la Marcu. De asemenea, ar trebui să menţionăm în acest punct faptul că Luca a făcut ca această poveste să se petreacă înainte de intrarea lui Isus în Ierihon. El a spus:

„Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.” [Luca, 18:35]

Astfel, se naşte întrebarea: Isus l-a vindecat pe cel orb înainte de a intra în Ierihon sau după aceea?!

Există o altă modificare făcută de către evanghelişti cu referire la locul în care s-a petrecut acest miracol: ei afirmă că s-a petrecut fie la Gerasa, conform lui Marcu (Marcu, 5:1) şi Luca (Luca, 8:26), sau la Gadara, conform lui Matei (Matei 8:28), cele două nume indicând locuri cu totul diferite. Primul dintre acestea – conform Enciclopediei Scrierilor biblice – este acum „localizat în Um Qais, pe vârful dealurilor din partea de sud a Văii Yarmouk şi se numeşte Hamma” – este situată la aproximativ şase mile depărtare în partea de sud-est a Mării Galiei. În schimb, Gadara este localizată la aproximativ şaizeci de kilometri la sud de Jadrah, iar rămăşiţele acestui faimos oraş roman pot fi încă observate în Jerash, în Iordania. Localizarea celor două oraşe este clară pentru toţi cei care au curiozitatea de a deschide o hartă ce arată oraşele menţionate în Biblia cea Sfântă. De asemenea, se poate observa că niciunul dintre aceste oraşe nu era situat în apropierea unei mări, ceea ce face ca niciunul dintre aceste locuri să nu fie unul posibil pentru înfăptuirea unui miracol. Învăţaţii nu au ştiut cum să aducă aceste două locuri atât de depărtate unul lângă altul. Autorii de enciclopedii au fost de acord cu o presupunere care nu are niciun temei logic. Ei au spus:

„Este sigur faptul că regatul Jadrah – la fel ca multe alte oraşe din regiune – s-a extins pe întreaga zonă de sud de lângă mare, incluzând printre altele şi oraşul Gerasa.”

Prin această modalitate „acrobatică”, oraşul Gadara şi oraşul Gerasa au devenit unul singur.

Marcu ne-a vorbit despre intrarea lui Isus în Ierusalim călare pe un măgăruş:

„Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ~ şi le-a zis: «Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.» ~ [...] Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.” [Marcu, 11:1-7]

Spunând aceeaşi poveste, Matei a exagerat, spunând că Isus a călărit un măgăruş şi o măgăriţă în acelaşi timp:

„Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici ~ şi le-a zis: «Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.» ~ [...] Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.” [Matei, 21:1-7]

Matei nu ne-a arătat cum a putut Isus călări un măgăruş şi o măgăriţă în acelaşi timp. Acest fapt nu este important, ceea ce prezintă importanţă este împlinirea profeţiei aduse de Tora, în Cartea lui Zaharia:

„... Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” [Zaharia, 9:9] şi Matei a afirmat acest lucru (Matei, 21:4)

Atunci când Isus vorbit despre Ziua Judecăţii, el a spus că nu ştie când va fi aceasta. Marcu a afirmat:

„Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” [Marcu, 13:32]

Lui Matei nu i-a plăcut acest lucru, deoarece nu şi-a putut imagina ignoranţa lui Isus cu privire la Ziua Judecăţii şi a schimbat acest verset, spunând:

„Despre Ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici Îngerii din ceruri, ci numai Tatăl.” [Matei, 24:36]

Mai mult decât atât, Matei a modificat şi evenimentele care au avut loc la crucificare, potrivindu-le cu propria sa imaginaţie:

„Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. ~ Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ~ mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. ~ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.” [Matei, 27:50-53]

Matei nu a precizat însă ce au făcut aceste persoane care s-au întors din morţi şi nici care a fost reacţia oamenilor la vederea acestor măreţe evenimente. Marcu nu a vorbit despre aceste evenimente, în ciuda măreţiei lor. Dacă acestea au fost adevărate, el nu ar fi uitat să le menţioneze. De asemenea, nici Luca, deşi a notat totul cu acurateţe, nici Ioan nu au menţionat nimic cu privire la acestea, ceea ce înseamnă că Matei a luat totul din propria imaginaţie.

Evangheliştii au modificat cuvintele lui Isus atunci când aceştia au citat vorbele sale adresate apostolilor. Conform lui Luca, el le-a spus acestora:

„Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ~ Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.” [Luca, 12:7-8], astfel, Luca a făcut ca acceptarea sau negarea lui Isus să se facă înaintea îngerilor lui Dumnezeu. El nu este în acord cu Matei, care a făcut ca acceptarea şi negarea lui Isus să se facă înaintea lui Dumnezeu şi nu a îngerilor. El l-a citat pe Isus, spunând:

„Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ~ De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în Ceruri; ~ dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în Ceruri.” [Matei, 10:31-33], astfel, care dintre aceste cuvinte îi aparţin lui Isus şi ce se întâmplă atunci cu celelalte cuvinte?!

În interpretarea sa asupra Evangheliei lui Matei (pag. 271), John Fenton nu a putut nega acest lucru şi a admis modificarea intervenită asupra poveştii. Încercând să justifice acest fapt, el a afirmat:

„Manuscrisele (Evangheliilor) au fost modificate în mod considerabil în acele locuri în care numele Domnului au fost menţionate.”

El a admis faptul că în interiorul acestora există anumite modificări, însă el a dat vina pe cei care au copiat aceste manuscrise şi nu pe Matei, autorul.

De fapt, autorii Evangheliilor au fost cei care au modificat cuvintele textelor şi nu copiştii lor. Adăugirile se află întotdeauna în cărţile lui Matei, iar dacă aceste modificări s-au făcut abia apoi, la transcrierea manuscriselor, atunci acestea nu s-ar fi aflat întotdeauna în Cartea lui Matei. Învăţatul Keys Man a avut dreptate atunci când a spus:

„Luca şi Matei au făcut în mod deliberat o mulţime de modificări la textul Evangheliei lui Marcu, care s-a aflat în posesia lor, din cauza unor motive religioase.”