* LUCA SI RECENSAMANTUL?

 

CUM LUCA O INTOARCE CA LA PLOIESTI CU PRIVIRE LA NAZARET.....SI BAGA LA INAINTARE RECENSAMANTUL.....

La inceput Isus era un nimeni dar odată ce interesul faţă de persoana lui Isus a început să crească după moartea lui, comunitatea creştină a simţit o nevoie tot mai urgentă de a completa golul primilor săi ani de viaţă şi, mai ales, să clarifice aspectul naşterii sale în Nazaret, de care se foloseau defăimătorii lui pentru a demonstra că nu ar fi putut fi mesia — cel puţin, nu conform profeţiilor. Trebuia să se găsească o soluţie creativă care să descurajeze criticile; o modalitate de a-i plasa pe părinţii lui Isus în Bethleem în momentul naşterii sale, pentru a putea veni pe lume în oraşul lui David.Pentru Luca, răspunsul stă într-un recensământ. „în zilele acelea, scrie el, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. înscrierea aceasta s-a făcut întâia oară pe când Quirinius era guvernator în Siria. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Bethleem." Apoi adaugă, pentru a înlătura orice confuzie: „pentru că Iosif era din casa şi din seminţia lui David" (Luca 2:1-4).

Luca are dreptate într-un singur aspect. La zece ani de la moartea lui Irod cel Mare, în anul 6 e.n., atunci când Iudeea a devenit oficial provincie romană, guvernatorul sirian Quirinius a cerut întradevăr un recensământ al tuturor oamenilor, proprietăţilor şi sclavilor din Iudeea, Samaria şi Idumeea. Acest recensământ nu includea în niciun caz Galileea, unde locuia familia lui Isus. (Luca asociază greşit recensământul lui Quirinius din 6 e.n. cu naşterea lui Isus, pe care majoritatea cercetătorilor o plasează mai aproape de anul 4 î.e.n., anul trecut în Evanghelia lui Matei.) Cu toate acestea, deoarece singurul motiv al recensământului era impozitarea, legea romană asocia proprietatea individuală cu locul de rezidenţă, nu cu locul naşterii. Nu există nicio menţiune printre documentele romane ale vremii care să indice contrariul (şi romanii erau destul de metodici în documentaţie, mai ales atunci când era vorba de impozite). Ceea ce sugerează Luca, şi anume că întreaga economie romană se suspenda periodic deoarece fiecare supus era nevoit să-şi părăsească locuinţa împreună cu toată familia, să traverseze distanţa până la locul naşterii tatălui său şi apoi să aştepte acolo răbdător, poate chiar luni de zile, ca un funcţionar să-i înregistreze familia şi proprietăţile, pe care oricum le-ar fi lăsat acasă, în oraşul de rezidenţă, este, pur şi simplu, absurd.....

ABSURD LA FEL CA SI CELELALTE RELATARI BIBLICE...

La fel ca în cazul versiunii lui Luca legate de recensământul făcut de Quirinius, Matei nu şi-a propus niciodată ca descrierea masacrului lui Irod să fie citită ca o relatare istorică şi cu atât mai puţin de către membrii comunităţii sale, care nu ar fi avut cum să uite un eveniment atât de sângeros precum uciderea propriilor copii. Matei are nevoie ca Isus să vină din Egipt din acelaşi motiv pentru care are nevoie să se nască în Bethleem: pentru a împlini profeţiile răzleţe rămase de pe urma strămoşilor pe care trebuia acum să le descifreze celorlalţi evrei, aşezându-1 pe Isus în fruntea unui lung şir de regi şi profeţi care au trăit înainte. Dar cel mai important era să răspundă provocărilor lansate de calomniatorii lui Isus şi să demonstreze că acest simplu ţăran care a murit fără să împlinească cea mai importantă dintre profeţiile mesianice — eliberarea Israelului — era de fapt „alesul".

Problema cu care s-au confruntat Luca şi Matei este că, în Scriptura Ebraică, nu există o singură naraţiune coerentă profetică. Pasajul din Evanghelia lui Ioan citat mai sus este un exemplu foarte clar al confuziei care exista între evrei atunci când venea vorba de profeţii mesianice. Atunci când scribii şi rabinii afirmă cu tărie că Isus nu poate fi mesia, deoarece profeţia impune ca acesta să vină din Bethleem, alte voci din mulţime susţin că nazarineanul n-ar putea fi mesia deoarece profeţia spune că „atunci când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este" (Ioan 7:27).

Adevărul este că profeţiile confirmă ambele variante. De fapt, dacă ar fi să urmăm sfatul scepticului fariseu prezent la festival şi să „cercetăm", vom descoperi o serie de profeţii contradictorii despre mesia, adunate de-a lungul a sute de ani de către zeci de autori. Multe dintre aceste profeţii nu sunt nici măcar profeţii în adevăratul sens al cuvântului. Proroci precum Mica, Amos şi Ieremia, care la prima vedere prevestesc venirea unui mântuitor de pe linia Regelui David, menit să redea Israelului gloria de odinioară, de fapt aduc critici voalate regelui curent şi prezentei orânduiri, despre care profeţii sugerează că nu corespunde cu idealul lui David. (Există însă un singur aspect asupra căruia toate profeţiile sunt de acord: mesia este o fiinţă omenească, nu divină. Credinţa într-un mesia divin ar fi fost o anatemă pentru tot ceea ce reprezintă iudaismul; de aceea, în toate textele referitoare la mesia din Biblia Ebraică, acesta este reprezentat înfăptuindu-şi mesianismul pe Pământ, şi nu în Rai.)